Influențe geopolitice ale războiului din Irak

UE si conflictul din Irak

Potrivit Natiunilor Unite, cel mai generos sponsor al tranzitiei politice din Irak este niunea Europeana. De pilda, contributia ONU pentru organizarea referendumului desfasurat recent cu privire la constitutia irakiana a fost finantata in proportie de suta la suta de Comisia Europeana.

Din 2003, pana in prezent, Uniunea Europeana a contribuit cu 600 de milioane de dolari la reconstructia Irakului, fata de 10 milioane Statele Unite. Cifrele au fost facute publice de catre adjunctul trimisului special al ONU in Irak, Stefan de Mistura, care s-a aflat la Bruxelles pentru a multumi Comisiei Europene pentru ajutorul financiar.

Potrivit acestuia, Uniunea Europeana a fost cea care a sustinut financiar eforturile ONU de organizare a referendumului privind constitutia si va contribui cu inca 36 de milioane de dolari pentru a organiza alegerile din luna decembrie. Cu privire la cele 10 milioane de dolari puse la dispozitie de Statele Unite, domnul de Mistura a spus ca o contributie financiara sporita din partea americanilor ar fi binevenita. Banii veniti de la UE au fost folositi pentru realizarea de filme, afise si materiale promotionale La referendum, banii veniti de la Uniunea Europeana au fost folositi pentru realizarea de filme, afise si materiale promotionale, precum si pentru traducerea constitutiei in patru limbi straine in milioane de exemplare.

Uniunea Europeana doreste sa promoveze o noua rezolutie in Consiliul de Securitate al ONU, prin care trupele militare straine din Irak sa fie inlocuite de fortele ONU de mentinere a pacii.

Acest lucru este stipulat in rezolutia Comitetului pentru Afaceri Externe a Parlamentului European, adoptata in vara anului 2005. Membrii PE au in vedere stabilirea unei Comisii independente, formata din experti irakieni, ONU, UE pentru a investiga crimele impotriva umanitatii petrecute in Irak.

Rezolutia isi exprima ingrijorarea "asupra deteriorarii situatiei in Irak de la declararea incheierii operatiunilor militare", sperând insa ca "lectiile invatate in urma razboiului din Irak sa conduca la rezolvarea conflictelor intr-un mod democratic si multilateral". Membrii PE au recunoscut ca prabusirea regimului represiv al lui Saddam Hussein a pavat drumul catre un viitor democratic si mai sigur a poporului irakian. Insa, ei atrag atentia asupra datoriei morale si politice pe care comunitatea internationala o are in solutionarea situatiei actuala din Irak, tot mai nesigura din cauza numarului tot mai mare de atacuri teroriste asupra trupelor straine. In acest context, o noua rezolutie ONU ar oferi posibilitatea tarilor neparticipante la razboiul din Irak sa sprijine training-ul fortelor armate si de politie irakiene. In acest fel, asistenta UE ar urma sa remedieze nedreptatile din trecut si sa determine o mai buna intelegere a societatii irakiene, unde institutiile

politice trebuie sa reflecte vointa poporului si sa mentina unitatea tarii.

Relatiile Transatlantice

In ultimul an, in domeniul relatiilor transatlantice, a aparut o criza generata de divergentele de interese dintre SUA si unii dintre principalii sai aliati europeni, care s-a manifestat cu putere cu prilejul interventiei militare din Irak. Existenta acestor divergente a declansat o ampla dezbatere la nivel transatlantic, in mediile politice si academice, referitoare la rolul NATO in asigurarea securitatii si promovarea intereselor statelor membre.

Aceste evolutii reflecta o schimbare a structurii legaturilor dintre SUA si aliatii lor europeni, evidentiata si prin faptul ca politicile externe si de securitate ale SUA si ale membrilor europeni sunt centrate mult mai putin pe NATO (pe relatia transatlantica), in comparatie cu perioada Razboiului Rece. Mai mult, fostul secretar al Departamentului de Stat al SUA, M. Albright, sublinia recent ca psihologia parteneriatului, ce a caracterizat relatiile transatlantice in ultimele decenii, a fost inlocuita, in ultimul timp, cu o psihologie a ignorarii aliatilor europeni de catre SUA, pe de o parte, si cu una a competitiei cu SUA de catre principalele state membre ale UE, pe de alta parte.

Intre evolutiile ce au influentat semnificativ relatia transatlantica dupa incheierea Razboiului Rece, putem retine:

- Scaderea relevantei strategice a Europei, ca spatiu central de competitie pentru putere la nivel global si ca principala preocupare pentru politica de securitate si aparare a SUA;

- Consolidarea Uniunii Europene si cresterea rolului sau economic si politic;

- Accentuarea fenomenului globalizarii si influentele sale asupra perceptiilor decidentilor politico-militari in ceea ce priveste caracteristicile securitatii interna-tionale si utilizarea instrumentelor de putere (si influenta) in relatiile dintre state (sau dintre state si institutiile internationale,) organizatiile nonguvernamentale etc;

- Impunerea SUA ca putere hegemonica in cadrul sistemului international si cresterea dezechilibrului de putere la nivel transatlantic.