Importanța strategică a Mării Negre

Din cele mai vechi timpuri, stăpânirea mărilor a reprezentat o condiţie pentru obţinerea puterii şi influenţei. În pofida faptului că această concepţie a fost enunţată încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea (1890), ea continuă să fie aplicabilă realităţilor geopolitice actuale, conform cărora poziţionarea unui stat în apropierea unei mări continuă să reprezinte un avantaj atât pentru dezvoltarea sa, cât şi a regiunii învecinate.

Datorită poziţiei sale geografice la intersecţia dintre Europa şi Asia, între Rusia şi Orientul Mijlociu, legând direct Europa de Sud-Est de cea Occidentală prin fluviul Dunărea, dar şi de Marea Mediterană, Marea Neagră reprezintă o regiune de o deosebită importanţă pentru toţi actorii pretendenţi la poziţii de frunte în ierarhia mondială precum: SUA, Rusia sau statele membre ale UE, atât datorită imensului potenţial economic, militar, demografic, precum şi rolului pe care această regiune îl joacă ca element de legătură între Asia Centrală şi Orientul Mijlociu, în jocul intereselor politice şi economice globale, ceea ce ne permite într-o oarecare măsură să identificăm principalele caracteristici politice şi de securitate ale Mării Negre cu interesele atât ale statelor riverane, cât şi a statelor ce aspiră la o poziţie cât mai favorabilă din punct de vedere geostrategic aproape de vârful piramidei

Tratată de cele mai multe ori ca fiind singurul prieten al României din vecinătatea sa, Marea Neagră a avut întotdeauna o însemnătate deosebită în făurirea politicii externe şi de securitate. Poziţia strategică a României înglobează o serie de dimensiuni diferite, iar ieşirea la Marea Neagră este un beneficiu cuantificabil atât în istoria, cât şi în actualitatea politicii româneşti de securitate.

Din punct de vedere istoric, Marea Neagră a reprezentat o importantă rută comercială ce unea Europa de Asia Centrală şi Orientul Apropiat. Încă din Evul Mediu, marile puteri desfăşurau activităţi economice în zona Mării Negre, iar în epoca modernă odată cu dezvoltarea tehnologică, încă rudimentară la acea dată, comerţul s-a intensificat şi a început să se dezvolte pe alte baze. Pe lângă comerţul internaţional, Marea Neagră a reprezentat zona de întâlnire a mai multor culturi şi civilizaţii, de aici ivindu-se atât probleme, cât şi oportunităţi la nivel geostrategic. Dincolo de faptul că iniţial Principatele Române şi mai apoi statul român au avut dificultăţi în a obţine ieşirea la mare, aspiraţia de a beneficia atât de pe urma comerţului, cât şi de pe urma altor beneficii aduse de Marea Neagră s-a consolidat în mentalul colectiv românesc.

După Congresul de pace de la Berlin din 1878, România capătă Dobrogea şi reuşeşte să îşi dezvolte activităţile comerciale la Marea Neagră, deţinând o poziţie privilegiată în plan geostrategic. Secolul XX în integralitatea sa presupune o dezvoltare a importanţei Mării Negre în concepţia de politică externă românească. Sunt momente, precum Primul Război Mondial, când România urma să primească ajutor de la Rusia ţaristă pe Marea Neagră. De asemenea, perioada interbelică şi cel de-al Doilea Război Mondial au marcat o întărire a poziţiei României la Marea Neagră, dezvoltându-se astfel şi flota statului român.

Dincolo de activităţile comerciale, care am observat că au o istorie îndelungată, Marea Neagră reprezintă şi locul bogat în resurse, mai ales petrol şi gaze naturale, lucru ce a dus la deschiderea de platforme pentru extracţia lor în timpul regimului comunist. În urma deciziei Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga, România a intrat în posesia unei noi părţi din platforma continentală în care, ulterior s-au descoperit noi rezerve de hidrocarburi.

Astfel, în domeniul securităţii energetice, Marea Neagră a devenit, în concepţia română, punctul zero, în contextul în care se încearcă obţinerea independenţei energetice sau măcar diminuarea importurilor

Actualitatea subiectului importanţei strategice a Mării Negre este foarte mare, nu doar în România şi în statele riverane, ci chiar la nivel mondial, unde marile puteri, precum SUA, elaborează planuri de cooperare în regiune. Pentru România, vecinătatea Mării Negre poate reprezenta un important atu în dezvoltarea energetică, nu doar prin extracţia resurselor din platforma continentală, ci prin participarea la proiecte energetice interconectate. De asemenea, dincolo de caracterul economic, statul român va beneficia de cooperarea aprofundată la nivel regional, asigurând astfel atât stabilitatea propriei frontiere estice, cât şi pe cea a structurii euro-atlantice. Toate acestea, dacă România va şti să joace bine cărţile pe care le are

În realizarea acestui referat urmează să fac o cercetare a importanţei strategice a Mării Negre, precum şi analiza intereselor SUA şi UE şi a statelor riverane în regiune, iar ca exemplu concret voi analiza importanţa strategică a Mării Negre pentru România.

1.Marea Neagră în contextul geopolitic actual

Marea Neagră este o mare continentală, situată între Europa sud-estică şi Asia mică, unde România, Ucraina, Turcia şi Bulgaria sunt ţări riverane. Prin strâmtorile Bosfor - Marea Marmara - Dardanele comunică cu Marea Mediterană, iar prin strâmtoarea Kerci cu Marea de Azov - mare care reprezintă, de fapt, o anexă a Mării Negre. În Marea Neagră se varsă numeroase fluvii mari: Dunărea, Nistru, Bug, Nipru, Rioni, Kizil-Irmak.