Identități conflictuale în lumea postcomunistă - SUA și Hezbollah

Din punct de vedere al analizei de securitate, la început de secol al XXI-lea, conflictele reprezintă o preocupare majoră a comunităţii internaţionale. În condiţiile în care lumea de astăzi se transformă din ce în ce mai mult, sub efectele procesului de globalizare, există nevoia de identificare atentă a tuturor aspectelor pe care le implică acest proces.

Totul, de la strânsă interconectivitate globală economică până la tendinţa de segmentare a unor state, face ca mediul actual de securitate să fie caracterizat drept complex; astfel că mediul global suferă o stare de reaşezare, de reconfigurare şi repoziţionare a principalilor actori internaţionali sau de constructive a unor structure instituţionale ( în plan naţional, regional şi mondial), pentru a fi cât mai adecvat adaptate noilor condiţii ale acestei ordini în profundă schimbare În acest mediu, este normal să apară stări conflictuale, generate de înseşi noile condiţii sau, mai bines pus, de procesul de adapatare la aceste condiţii.

La ora actuală, într-un mediu de securitate caracterizat, conform majorităţii specialiştilor, de starea de haos, cea mai pregnantă tendinţă este de a crea elemente politice, militare şi economice stabile, la scară globală, pe fondul unei populaţii diverse din punct de vedere geografic, etnic, religios si cultural. De aceea, această tendinţă trebuie să reprezinte, printre altele, şi valorile diversităţii ideologice şi culturale.

Legătura între existenţa unor grupuri minoritare pe teritoriul celor mai multe state şi securitatea internaţională a devenit evidentă, mai ales după colapsul sistemului comunist. Revitalizarea etnicităţii, fenomen sesizabil în această perioadă, a dus la o sporire a tensiunilor, crescând astfel potenţialul de conflict. În anumite condiţii, acest conflict, chiar dacă iniţial se dezvoltă în cadrul unui singur stat, la un moment dat se poate internaţionaliza, implicând state vecine sau chiar o mare parte a comunităţii internaţionale.

Din punct de vedere sociologic, conflictul este prezent în toate sistemele sociale, de la nivel interindividual, până la nivel internaţional. Conflictul se referă la situaţia în care capacitatea unei comunităţi de a stinge situaţiile tensionate prin mecanisme de reglare, precum structurile autorităţii statale sau de clan, este limitată sau redusă până la absenţă, permiţând, astfel, părţilor implicate să recurgă la violenţă.

Condiţiile de apariţie a conflictului sunt în mod frecvent date de :

- regimuri corupte, represive sau nelegitime;

- state slabe, corupte, decăzute;

- existenţa unor acţiuni discriminatorii îndreptate spre alte grupuri etnice sau sociale;

- lipsa existenţei unui cadru legal, necesar unei mai bune gestionări a diferenţelor culturale, etnice sau/şi religioase;

- comunităţi religioase active politic care au un discurs ostil sau separatist;

- conflicte îngheţate din perioada Războiului Rece;

- transformări bruşte la nivel politic şi economic;

- prezenţa unor cantităţi însemnate de arme şi muniţie;

- relaţii regionale tensionate.

Religia corespunde unei forme de identitate, cu un puternic impact în societate şi chiar în viaţa politică a unui stat sau regiuni, cu precădere în contextul unui conflict cultural.

Credinţele religioase pot lua forme politice, prin sprijinul puternic pe care îl aduc etnicităţii şi prin asocierea lor cu valori transcendentale, prin care societatea ar căpăta o direcţie, coeziune, virtute şi stabilitate. Folosirea valorilor religioase poate duce însă la manifestări cu caracter fundamentalist, la stabilirea unor strategii prin care credincioşii tind să-şi conserve identitatea ca grup sau popor, în faţa unui real sau presupus atac al celor care aparent îi ameninţă.

În cele mai multe situaţii, scopurile, obiectivele, formele de materializare ale conflictelor sunt complexe, factorul religios fiind preponderent sau nu. Atunci când apartenenţa la o religie devine element esenţial sau important de identificare a unui grup social (în special a identităţii naţionale), conflictele politico-militare au caracter religios pregnant sau preponderent; şi în situaţia în care grupuri sociale defavorizate în cadrul unor societăţi se identifică cu o religie, conflictele violente dintre „favorizaţi” şi „defavorizaţi” iau forma conflictelor religioase