Idealismul și Viziunea sa Asupra Moralității în Politica Mondială

Extras din referat Cum descarc?

I. Definirea idelismului si conceptia sa asupra moralitatii in relatiile internationale
Idealismul in stiinta contemporana a relatiilor internationale a fost definit si inteles ca socialismul utopic, liberalismul si pacifismul secolului XIX-lea. Idealistii credeau cu tarie in notiunea de progres uman si sustineau ca secolul al XX-lea promite o transformare radicala a politicii dintre natiuni, care sa-i de-a acesteia o infatisare mai cooperanta si transnationala. 
In practica politica a idealismului evenimentul decisiv in afirmarea sa l-a construit Primul Razboi Mondial. Acest eveniment dezastruos, care a distrus atat structurile politice, cat si pe cele sociale ale Europei, era vazut ca o ultima punere sub acuzare a politicii de forta care guvernase relatiile internationale europene timp de secole. Ideea de ,,echilibrare a unei puteri prin alta", care se considera ca trebuie sa stopeze ambitiile oricarei mari puteri, s-a dovedit a fi o forma de constrangere nesigura, si chiar inainte de sfarsitul razboiului, cercetatori din domeniul relatiilor internationale cautau noi moduri de abordare a politicii dintre natiuni. 
Decisiva pentru aceasta incercare era ideea ca razboiul nu provine din natura persoanei, cum afirmau realistii, ci mai curand din modurile in care statele interactioneaza, dar care ar putea fi, totusi, schimbate prin educatia morala si actiunea colectiva a popoarelor lumii. 
Situatia cheie a paradigmei liberal-idealiste este reprezentata prin faptul ca: reprezentantii relatiilor internationale sunt un cerc larg de actori, in care intra nu doar statele, ci si organizatiile guvernamentale si nonguvernamentale, grupuri sociale, companii private si chiar persoane. Mai mult chiar, idealistii insista pe faptul ca statul nu poate fi vazut ca actor rational si unitar. Politica mondiala a statului este o lupta permanenta la aceleasi niveluri prin acorduri si compromisuri a intereselor structurilor de stat, a sistemelor militare si civile, a partidelor si miscarilor politice precum si a unor asociatii si grupuri profesionale. 
Conform conceptiei idealiste, lipsa unei puteri in relatiile internationale nu inseamna ca este lansat principiul ,,ajuta-ti singur". Crearea si largirea imputernicirilor organizatiilor internationale, perfectarea normelor dreptului international, democratizarea relatiilor internationale, popularizarea normelor universale despre morala, dreptate, adevar fac dupa idealisti posibila conducerea la aceleasi niveluri, in politica mondiala, nu doar a statelor mari, dar si a altor state ca cele foarte mici, precum si organizatiile nonguvernamentale. Mai mult chiar, idealistii sunt doar partial de acord cu teza referitoare la lipsa in relatiile internationale a unei puteri centrale, ce ar avea putere in luarea deciziilor necesare de dus spre indeplinire de catre toti actorii. Pluralismul actorilor internationali presupune pentru idealisti si pluralismul scopurilor lor. In acest pluralism o mai mare prioritate o au principiile universale, ca cel despre democratizare, pe baza caruia trebuie sa se formeze o noua ordine mondiala, care sa raspunda intereselor intregii omeniri. 
In concordanta cu paradigma liberal iealista, comunitatea mondiala a statelor democratice, prin sustinerea si presiunea opiniei publice, poate foarte usor sa rezolve conflictele aparute intre membrii ei pe cale pasnica, prin metode de drept, ridicarea numarului si rolului organizatiilor internationale care vor imbunatati nivelul de cooperare intre state. Una din prioritatile acestora este crearea sistemului de securitate colectiva, pe baza dezarmarii de buna voie si refuzul comun de a duce razboi ca instrument a politicii mondiale, sisteme ce vor permite incetarea razboaeielor mondiale si conflictele armate intre state. 
Rezultatul schimbarilor avute loc in R. I. va fi posibilitatea de a trece peste caracterul lor anarhic si aparitia unei comunitati pasnice in care nu va fi loc pentru razboaie si conflicte. In opinia idealistilor nu este exclusa nici crearea unui organism mondial, condus de ONU si care sa actioneze in concordanta cu o constitutie mondiala, bine pusa la punct in toate detaliile. Anume pentru faptul ca razboiul este componenta unui program politic, tocmai acest program trebuie schimbat, considera idealistii. Ceea ce trebuie accentuat este interesul comun pe care toate natiunile il au pentru mentinerea pacii si crearea unei ordini, care sa fie insotita de moralitate. Din cele expuse mai sus reiese clar ca idealistii pun in mod prioritar rolul ce poate fi jucat de morala in politica. In acest sens, Kant afirma ca politica nu poate inainta nici un pas fara a se conforma in fata moralei, aceasta oferindu-i solutii pe care politica nu le are . 
Kant a fundamentat, in lucrarea ,,Critica ratiunii practice", constiinta legii morale prin binecunoscuta formula : ,,...actioneaza intotdeauna dupa o maxima care ai vrea in acelasi timp sa devina o lege universala" si in conformitate cu care are statutul unei autonomii absolute, stand ca fundament la baza oricarei actiuni umane, cu alte cuvinte omul devenind scop si nu mijloc, cum se intrevedea in sintagma machiavellica. Depasind aceasta viziune exclusivista, Kant definea, in lucrarea ,,Spre pacea eterna", istoria ca a fi un ,,progres in constiinta libertatii" intrevazand posibilitatea si necesitatea unei complementaritati intre politica si morala, complementaritate acceptata .

Fisiere in arhiva (1):

 Idealismul si Viziunea sa Asupra Moralitatii in Politica Mondiala.doc