Grupuri de Presiune - Activitatea de Lobby - Sindicalism

In interiorul sistemului politic, care opereaza la randul sau, intr-un mediu, activeaza unitatile politice.In calitate de unitati politice pot aparea atat subiectii individuali cat si subiectii colectivi: grupurile, partidele, sindicatele, miscarile.Fiecare unitate, interactionand cu alte unitati de acelasi tip, duce la aparitia unui subsistem politic: astfel, interactiunea dintre unitatile de tip “partid” genereaza subsistemul partidic, interactiunea dintre unitatile de tip “sindicat” genereaza subsistemul sindical s.a.m.d.

In termeni cei mai generali, un grup este orice ansamblu uman, deosebit de societatea globala si de sistemul politic global.Cu alte cuvinte, grup este orice asociatie, voluntara sau naturala ce se plaseaza intre individ si societatea globala, daca adoptam formule preponderant sociale, ori intre individ si organizatia politica centrala, daca adoptam formule preponderent politice.Grup este atat familia, cat si partidul, atat asociatia sportive ori cultural, cat si confesiunea religioasa, atat sindicatul, cat si comunitatea locala, atat intreprinderea, cat si etnia.

Cuvantul “grup” poate fi intalnit in expresiile “grup de interes” si “grup de presiune”.In literatura politologica internationala ambele expresii sunt deseori folosite ca sinonime, ceea ce insa nu este corect. Un grup de presiune, in realitate, este intotdeauna un grup de interes. Dar un grup de interes nu intotdeauna devine un grup de presiune.Diferenta, se refera la scena in care opereaza grupurile, cat si la modalitatile de actiune ce le sunt proprii.Conform definitiei clasice a lui David Truman, un grup de interes este:”orice grup care, in baza uneia ori a mai multor atitudini impartasite, solicita altor grupuri din cadrul societatii instaurarea, mentinerea sau sporirea formelor de comportament care corespund atitudinilor impartasite” , pe scurt, grupul de interes este privit ca “un grup de atitudini impartasite care avanseaza anumite revendicari fata de alte grupuri ale societatii”(Truman, 1962).

Un grup de interes devine grup de presiune atunci cand apare pe arena politica si opereaza ca actor politic.Atata timp cat grupul de misca in cadrul dimensiunilor(economice, sociale, cultural) determinate de non-politic, acesta ramane grup de interes si trebuie calificat ca atare.Atunci cand intra in politica si atata timp cat ramane in ea (caci poate si s-o abandoneze odata ce isi va considera scopul propus), devine grup de presiune.

Si in domeniul politicii grupul de presiune articuleaza interese, in particular prin lobbying, care este procesul de comunicare si informare, prin intermediul caruia lobbyists ad litteram, “oameni care activeaza in coridoare”) incearca sa convinga personalul public sa accepte doleantele clientilor lor, adica ale grupurilor, in conformitate cu programele politice ale acestora.

Element devenit indispensabil functionarii structurii politice, grupurile de presiune instituie un nou sistem de reprezentare, distinct de reprezentarea clasica, prin intermediul partidelor. Desi realitatea istorica a grupurilor de presiune este mult mai veche decat cea a partidelor, recunoasterea calitatilor de componente esentiale ale structurii politice a statelor este relativ recenta, cel putin in Europa. In 1908 in SUA, Arthur F.Bentley vorbea deja de “grupuri de interes” (interest groups) si de presiunile exercitate de acestea, dar consacrarea termenului se produce abia in primii ani de dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Un grup de interes este un grup de presiune potential care se transforma in momentul actiunii sale asupra autoritatilor abilitate sa ia decizii in favoarea intereselor aparate.

Un mare numar de specialisti identifica fenomenul grupului de presiune in prezenta a trei elemente principale:

1. Existenta unui grup sau unei comunitati mai mult sau mai putin organizate (ceea ce il deosebeste de o miscare spontana si efemera).

2. Notiunea de interes si apararea acestui interes.

3. Elementul presiunii al influentei exercitate.

Robert Salisbury si Kay Lawson sunt de parere ca indivizii care adera la un grup urmarind trei categorii principale de avantaje:

1. Materiale (bunuri si servicii);

2. De solidaritate (datorita sentimentului “reconfortant” al solidaritatii, sansei socializarii sau unui statut social imbunatatit);

3. De scop (actiunea in numele unor valori sau cauze oferind satisfactii ce suplinesc recompensele personale) .