Globalizarea

Problemele apar în ceea ce priveşte globalizarea încă din momentul încercării de definire a acestei noţiuni. Oamenii de ştiinţă şi opinia publică nu au căzut încă de acord asupra unei singure definiţii.

Termenul de globalizare este de origine anglo-saxonă globalization, sinonim cu frantuzescul mondialisation si se gaseste astazi pe buzele tuturor.

Este un termen superuzitat, caruia îi putem atribui numeroase semnificatii:

Cum arată Zygmunt Bauman, „el a devenit rapid lozinca, incantatie magica, paspartu capabil sa deschida portile tuturor misterelor prezente si viitoare”

1. Ca orice marota, ea se opacizeaza, este utilizata de multe ori fara întelegerea unei semnificatii anume, transformînd în canoane sau în tabuuri o suma de predictii elementare, astfel încît se poate spune ca se vorbeste astazi despre globalizare cum se vorbea despre medicina în vremea lui Molière.

S-au dat diferite definitii globalizării, nici una însă pe deplin satisfacatoare. Este si greu sa definesti un fenomen confuz încasi atît de complex, fiecare autor evidentiind o anumita latura, sau dimensiune a sa. Astfel, era normal ca George Soros, de pilda, sa dea o definitie preponderent economica. Dupa el, „globalizarea reprezinta miscarea libera a capitalului însotita de dominatia crescînda a pietelor financiare globale si a corporatiilor multinationale asupra economiilor nationale”.

2. La fel de normal era ca Antony Giddens sa ofere o definitie continînd elemente preponderent sociologice. „Globalizarea poate fi definita – spune el – ca intensificarea relatiilor sociale în lumea întreaga, care leaga într-o asemenea masura localitati îndepartate, încît evenimente care au loc pe plan local sînt privite prin prisma altora similare, petrecute la multe mile departare si invers”.

3. Alti autori, cum este Giorgios I. Mantzaridis, fac distinctia între globalizare si universalitate. Acestea ar fi doua notiuni înrudite din punct de vedere formal, dar

esential opuse. „Prima exprima unirea autoritarasi omogenizarea, iar cea de-a doua

exprima unitatea spirituala dar, în acelasi timp, si diversitatea persoanelor. Globalizarea îndeparteaza particularitatile si schimbasi persoanele si societatile într-o masa amorfa, în timp ce universalitatea respecta particularitatile persoanelor si ale societatilor si cultiva armonia si împlinirea acestora”.

4. În ce ne priveste, consideram ca globalizarea este un fenomen si un proces complex, caracterizat, în principal, prin :

- o tendinta profunda de regasire a unitatii; cresterea interdependentelor la nivel global;

- internationalizarea schimburilor si a productiei;

- liberalizarea pietelor;

- libera circulatie a capitalurilor, informatiilor, persoanelor si marfurilor;

- a treia revolutie industrialasi transnationalizarea tehnologiei;

- dominatia firmelor multinationale;

- intensificarea concurentei (hiperconcurenta) la nivel global;

- comprimarea timpului si a spatiului;

- afirmarea culturii contractului;

- nasterea unei societati civile globale;

- afectarea suveranitatii nationale, a identitatilor culturale si spirituale.

Cornelius Castoriadis considera ca problema civilizatiei moderne este ca aceasta a încetat sa-si mai puna întrebari, cînd tocmai abilitatea de a le formula face diferenta.

E tot mai discutat faptul ca tendinta globalizarii a fost si este sustinuta de o serie

de grupuri „discrete”, neoficiale, care au o influenta hotarîtoare asupra deciziilor publice si private importante. În acelasi timp, exista personaje cheie, cu o contributie semnificativa la configurarea evolutiilor în curs. O astfel de personalitate este Zbigniew Brzezinski, teoretician si politician activ, cunoscut promotor al globalizarii si al unei „noi ordini mondiale”, bazate pe un proiect corporatist mondial.

Dupa Elmar Altvater, globalizarea este procesul de surmontare a granitelor aparute de-a lungul istoriei, sinonim cu eroziunea (dar nu cu disparitia) suveranitatii statelor nationale, care se înfatiseaza ca o „detasare” a economiei de piata de normele morale si legaturile institutionalizate dintre societati.

DIMENSIUNILE GLOBALIZĂRII

Atunci când diferenţiem dimensiunile este important să observăm că acestea nu pot fi delimitate în mod clar una ce cealaltă. Astfel - pentru a numi doar un exemplu problemele globale legate de mediu nu pot fi cercetate izolat nici de dimensiunea “economie” şi nici de dimensiunea “politică”. Această reţea globală reprezintă una dintre particularităţile globalizării.