GATT și OMC

În reuniunile de la Bretton Woods, din 1944, s-a previzionat constituirea unui al treilea organism economic mondial, Organizaţia Internatţonală a Comerţului. În 1948 s-a aprobat în Cuba "Carta de la Havana", documentul constitutiv al OIC, dar ratificarea necesară pentru diferite guverne, în special cel al SUA, nu s-a produs. A trebuit să se aştepte aproape cincizeci de ani, până în 1995, pentru a asista la crearea unui organism similar, Organizaţia Mondială a Comerţului, OMC. În timpul acestor ani piaţa mondială a fost rigidă printr-o conjuncţie de norme comerciale şi concesiuni tarifare acordate între un grup de ţări, care s-a numit Acordul General asupra Tarifelor Vamale şi Comerţ (GATT, General Agreement on Tarrifs and Trade) semnat în 1948.

GATT

Obiective

Perioada încheierii Acordului General pentru Tarife şi Comerţ se caracterizează prin încercarea SUA de a-şi consolida superioritatea economică în care se afla după cel de-al doilea Război Mondial şi în eforturile depuse de celelalte state capitaliste în vederea redresării economiilor afectate de război. În principal, s-a urmărit expansiunea schimburilor comerciale între părţi. Pe acest fond au loc o serie de conferinţe printre care:

- Conferinţa de la Bretton Wood (1944), la care s-a hotărât crearea Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) şi a Fondului Monetar Internaţional (FMI);

- Conferinţa de la Havana (1947-1948), care a elaborat Carta cuprinzând reguli ale comerţului internaţional după care statele să se conducă în desfăşurarea politicii lor comerciale. Carta prevedea şi înfiinţarea unei Organizaţii Internaţionale de Comerţ (O.I.C). Crearea BIRD şi FMI, precum şi desemnarea de către ECOSOC a unui grup de lucru care să elaboreze Carta O.I.C. a reprezentat un proces extrem de important în instituţionalizarea comerţului internaţional.

Carta O.I.C., finalizată şi semnată la Havana nu a fost însă ratificată. Un rol important l-a avut administraţia americană care a respins acest proiect. Concluzia a fost că preconizata Organizaţie Internaţională a Comerţului nu a mai putut fi constituită.

În paralel cu lucrările celor două conferinţe reprezentanţi din 23 de state au luat parte la primele negocieri comerciale tarifare. Aceste negocieri s-au concretizat în reduceri şi consolidări de taxe vamale.

Cu toate acestea, era necesar în mod imperativ organizarea unei organizaţii care să se ocupe de reglementarea comerţului internaţional. Ca atare, a fost semnat Acordul General pentru Tarife si Comerţ (GATT) ce cuprindea rezultatele de la negocierile tarifare şi unele prevederi cu privire la politicile comerciale, prevederi ce au fost preluate din Carta de la Havana. Conceput ca o structură provizorie GATT a avut ca obiectiv principal crearea şi implementarea unui sistem comercial liberalizat şi deschis în cadrul căruia întreprinderile comerciale din ţările membre să poată face comerţ unele cu altele în condiţii de competiţie imparţială.

Din textul Acordului mai pot fi deduse următoarele obiective: liberalizarea comerţului; aplicarea clauzei naţiunii celei mai favorizate, fapt ce presupune nediscriminarea; respectarea obligaţiilor asumate; micşorarea tarifelor; un regim comun pentru statele în curs de dezvoltare; politica antidumping etc1.

Aceste obiective îşi păstrează valabilitatea şi în prezent. În ultimii 15-20 de ani, ca urmare a faptului că a crescut numărul ţărilor membre şi, în special, al ţărilor în curs de dezvoltare, atribuţiile şi obiectivele GATT s-au extins.

Structura organizatorică

Datorită faptului că Acordul General pentru Tarife şi Comerţ a fost conceput ca un acord provizoriu, iniţial nu a avut o structură instituţională specifică unei organizaţii internaţionale. Structura sa instituţională s-a conturat treptat. GATT a asigurat cadrul pentru negocieri în vederea reducerilor tarifare şi a altor bariere comerciale, precum şi structura corespunzătoare, menită să dea rezultatelor negocierilor forma unor instrumente legale.

Structurile organizatorice ale GATT sunt următoarele:

- Sesiunea părţilor contractante;

- Consiliul Reprezentanţilor;

- Comitete şi grupuri de lucru specializate;

- Secretariatul.

Sesiunea părţilor contractante - (membrii cu drepturi depline), este alcătuită din delegaţii tuturor ţărilor membre şi este forul suprem al GATT. Se întruneşte, de obicei, o dată pe an (sesiune ordinară) sau de mai multe ori pe an, la cererea părţilor contractante (sesiuni extraordinare). Atribuţiile sale de bază:

- dreptul şi obligaţia de a veghea la respectarea prevederilor GATT;

- aprobă modificările şi completările aduse textului GATT;

- aprobă prin vot primirea de noi membri;

- aprobă crearea de noi organe în structura organizatorică a GATT şi le direcţionează activitatea2.