Franța în Vremea Vechiului Regim

1. SOCIETATEA FRANCEZĂ

La începutul veacului al XVII-lea, Franţa era o ţară care, prin dezvoltarea ei economică, prin intoleranţa religioasă, cu o societate bazată pe ranguri, cu o aristocraţie feudală puternică, se afla într-un medieval târziu. Dar prin activitatea intelectualilor sau prin expansiunea colonială peste mări, Franţa a făcut primii paşi spre modernitatea timpurie.

Societatea franceză, cu aproximativ 20 de milioane de locuitori, era împărţită în stări bine definite de un conservatorism social extrem încă de la finele Evului Mediu. Starea întâi era reprezentată de cler, cuprindea aproximativ 130.000 de persoane, mari proprietari, neplătitoare de taxe şi impozite şi deţinea 10% din suprafaţa Franţei. Dintre aceştia, aproximativ 60.000 erau în ordinele monahale. De regulă, fii cei mai mici ai nobililor erau daţi Bisericii spre a ajunge să ocupe funcţii înalte, aducătoare de mari profituri. De exemplu arhiepiscopia de Strasbourg aducea titularului ei un venit de 400.000 de livre pe an. Singurul impozit era donul regal, o taxă de 5% din venitul unei eparhii care se plătea direct regelui. Clerul coopera cu Coroana spre a consacra o societate catolică, conformistă şi conservatoare. O altă trăsătură a clerului francez era misoginismul exagerat şi indiferenţa cu care trata abuzurile sexuale. „Prietenia cu nu om ticălos e mai puţin periculoasă decât conversaţiile cu o femeie evlavioasă”.

A doua stare o forma nobilimea, mai puţin de 600.000 de persoane (3-4% din total, dar de zece ori mai mult decât în Anglia), o clasă relativ nouă, proprietară a 25-33% din suprafaţa agrară a ţării, şi greu penetrabilă. Nobilimea era împărţită în Curtea regelui, nobilimea de robă, cea de spadă şi nobilimea provincială. Impermeabilitatea clasei nobiliare franceze s-a stins prin creşterea numărului nobilimii de robă, prin căsătorii mixte sau prin cei cu titluri cumpărate. O parte s-a a pauperizat şi a intrat în activităţi lucrative; altă parte, vârfurile burgheziei au fost înnobilate. Doar Ludovic al XIV-lea ar fi vândut 2.000 de titluri şi a înnobilat alte 4.000 de persoane pentru diverse servicii aduse regelui. Nobilimea se caracteriza prin conservatorism şi comportament cavaleresc de sorginte medievală.

Restul populaţiei o forma starea a treia. Ţărănimea pauperizată însemna 85% din totalul populaţiei, plătea impozite către stat, biserică şi seniori, formând o clasă distinctă şi majoritară. La aceasta se adăugau în jur de 100.000 de lucrători industriali, majoritatea la Paris, locuind în condiţii insalubre şi lucrând după un program istovitor. Tot de starea a treia era legată şi burghezia, plătitoare de impozite, formată din mici proprietari, financiari şi membri ai profesiunilor liberale (medici, profesori, jurişti, funcţionari publici).

Economia era preponderent agrară iar relaţiile agrare păstrau, în ansamblu, esenţa feudală. Sistemul de impozitare, diferit de la o provincie la alta, cuprindea impozite directe şi indirecte, dovedind un adevărat terorism financiar. Acest sistem diferea de la provinciile cu stări unde sările locale negociau şi ridicau singure subsidiile destinate regelui, la provinciile pe lecţiuni unde autorităţile centrale hotărau şi ridicau impozitele. Existau şi provincii noi, unde sistemul de impozitare păstra vechiul sistem fiscal. Impozitele erai directe: la taille pe pământ, capitaţia pe locuitori, zeciuiala pe venit şi gabela, pe sare. Cele indirecte nu difereau de cele din Evul Mediu. În general, starea agriculturii intrase într-un cerc vicios general de recoltele slabe şi de solul sărac care ducea la sufocarea semănăturilor şi criza de animale. Producţia manufacturieră a făcut progrese, ca urmare a politicii mercantilismului, de stimulare a industriei şi exportului. Alături de Paris, manufacturi de succes au apărut la Lyon, Marsilia, Abbeville, Savonerie, Auxerre, Gobelins. Capitalismul a pătruns timid prin dezvoltarea comerţului şi înfiinţarea companiilor comerciale care făceau legătura cu Indiile Orientale, Indiile Occidentale, cu Mediterana, Marea Nordului şi Baltica.