Extinderile Viitoare ale Uniunii Europene

Introducere.

Uniunea Europeană de astăzi, are 27 de state membre și o populație de aproximativ 500 de milioane de locuitori, fiind mult mai sigură, mai prosperă, mai puternică și exercită o mai mare influență decât Comunitatea Economică Europeană de acum jumătate de secol.

Extinderea este un element primordial pentru Uniunea Europeană fiind mai mult decât un preocupare ale organelor comunitare. Tratatul privind Uniunea Europeană stipulează că “orice stat european poate cere să devină membru al Uniunii” iar statul interesat poate adresa Consiliului Uniunii Europene o cerere de aderare care este nevoit să se pronunţe în unanimitate după obţinerea avizului conform din Parlamentului European şi consultarea Comisiei Europene.

Înaintea fiecărui val de extinderi instituţiile UE analizează capacitatea de absorbţie a noilor membri cât şi proprietatea propriilor instituţii de a funcţiona în regim echitabil.

Cu toate acestea, perspectiva obţinerii statutului de membru al UE rămâne deschisă în special ţărilor din Balcanii de Vest.

Extinderea UE reprezintă de fapt un proiect foarte ambiţios reprezentând de fapt reunificare europei, după ultima conflagraţie mondială.

În perioada anilor ’90 simultan cu colapsul Uniunii Sovietice şi democratizarea ţărilor din Europa Centrală şi de Est, extinderea UE a devenit o prioritate fundamental. În prezent, există cinci ţări candidate la aderare: Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Islanda, Muntenegru şi Turcia. De asemenea, Consiliul European le-a oferit tuturor ţărilor din Balcanii de Vest - Albania, Bosnia şi Herţegovina, Serbia şi Kosovo (cf. rezoluţiei 1244 a Consiliului de Securitate al ONU) - perspectiva aderării la UE, într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat.

Uniunea Europeană a privit un timp îndelungat procesul de extindere ca pe o oportunitate pentru promovarea stabilităţii economice, politice şi sociale. Începând cu anul 2004, membrii comunităţii europene au crescut de la 15 la 27 de țări, majoritatea fiind din Europa Centrală și de Est. . Analiștii susțin că procesul de extindere gestionat cu atenție este una dintre priorităţile UE şi de-a lungul anilor, a ajutat la transformarea mai multor state prin prosperitate şi democraţii funcţionale.

UE susține că ușa rămâne deschisă pentru extinderea oricărui stat european care îndeplinește criteriilor politice și economice de aderare.

Croația este în prezent considerată o țară care va adera în 2013 , acest lucru fiind discutabil datorită crizei economice dar şi datorită neîndeplinirii obligaţiilor asumate de statul Croat. Cinci alte țări sunt recunoscute de UE ca candidate oficiale pentru a deveni membri: Islanda, Macedonia, Muntenegru, Serbia și Turcia. Toate sunt în diferite stadii al procesului de aderare. De exemplu, în timp ce negocierile de aderare cu Islanda se desfășoară

relativ repede, discuțiile de aderare ale Turciei au stagnat în mare măsură, în parte din cauza disputei insulei divizate a Ciprului. În mod similar, aderarea Macedoniei a fost complicată de un dezacord de lungă durată cu Grecia asupra numelui oficial al ţării. Restul statelor din Balcanii de Vest ca Albania, Bosnia-Herțegovina şi Kosovo sunt considerate a fi potențialii candidați UE pe termen mai lung, dar cei mai mulți experți apreciază că aderarea se va face peste o perioadă mai lungă de timp până când vor îndeplini toate condiţiile necesare aderării.

În ciuda angajamentului declarat al UE de extindere, îi politicieni şi cetățeni sunt sceptici cu privire la extinderea UE, în special pentru Turcia sau țările de la est, cum ar fi Georgia sau Ucraina. Alte eventuale griji cu privire la continuarea extinderii UE sunt legate de valul mare de imigranţi în căutare locurilor de muncă Unii comentatori sugerează de asemenea că UE actuala lovită de criza monedei euro şi datoriilor suverane ar putea încetini potenţialele runde de extindere şi pentru că liderii europeni sunt focusati pe remedierea economică a Europei.

Administrații succesive ale SUA și mai mulți membri ai Congresului au susținut mult timp extinderea UE, crezând că aceasta servește intereselor americane prin avansarea democrației și prosperităţii economice pe întregul continent european. De-a lungul anilor, singurele critici semnificative din partea SUA a fost faptul că Uniunea se extinde prea încet, în special în legătură cu întârzierea includerii Turciei în blocul comunitar.