De-a lungul anilor, mecanismul legislativ al Uniunii europene a suferit modificari care au avut loc prin adoptarea unor tratate constitutive si prin modificarile lor in timp. A fost un proces lung, complex si interesant, cu schimbari si adaptari continue a procesului decizional la noile realitati. Prin urmare, putem vorbi acum despre o entitate, Uniunea Europeana, complet diferita de comunitatile originale si avand competente si atributii dincolo de cele mai mari asteptari ale fondatorilor. Pentru o intelegere cat mai buna a mecanismului legislativ, voi prezenta pe scurt istoria procesului decizional si voi incepe cu prima comunitate europeana - CECO(Comunitatea Europeana a carbunelui si otelului), infiintata in 1951 prin adoptarea tratatului de la Paris. Scopul a fost de a crea o piata comuna, obiective comune si institutii comune cu puteri imediate si eficiente. - Astfel, pentru indeplinirea obiectivelor, au fost infiintate 4 institutii supranationale: Adunarea, Consilul de Ministri, Curtea de Justitie si Inalta Autoritate, care era institutia cu principalele puteri de conducere si decizie iar d.p.v.d decizional, delibera decizii si recomandari cu majoritatea membrilor. In cadrul Comunitatilor Europene, la inceput, modelul normal era destul de simplu. Comisia trimitea propuneri Consiliului care decide daca sa accepte sau sa respinga sau sa le trimita inapoi pentru reexaminare. Parlamentul European (sau Adunarea, asa cum se numea atunci) a avea rol consultativ . Integrarea europeana a continuat cu adoptarea Tratatelor de la Roma in 1956 prin care a fost infiintata Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM). Pentru fiecare dintre cele doua comunitati, au fost stabilite doua institutii. Comisia, similara cu Inalta Autoritate si un Consiliu de Ministri. Mai mult, au stabilit o Adunare Parlamentara comuna si o Curte de Justitie comuna pentru ei si pentru Comunitatea Carbunelui si Otelului. Fiecarei Comisii i s-au incredintat puteri de initiativa si control, in timp ce fiecare Consiliu de Ministri a avut de data aceasta un rol legislativ pur. Tratatul de la Roma a introdus o noua procedura de decizie, cea de consultare, implicand astfel Adunarea Parlamentara pentru prima data in procesul de luare a deciziilor. Astfel, a fost obligatoriu ca, Consiliul sa solicite avizul Parlamentului pentru acele decizii care ar trebui reglementate in acest fel, dar nu a fost nevoie sa pastreze si acest aviz in decizia finala. In cadrul acestei proceduri, Adunarea Parlamentara trebuia sa obtina majoritatea absoluta a voturilor exprimate, in timp ce Consiliul trebuia sa intruneasca o majoritate calificata. Datorita tuturor acestor noi institutii si noilor realitati decizionale, procesul decizional in sine a devenit prea complex si complicat . Deciziile au fost luate si executate separat pentru fiecare dintre comunitati. Mai mult, existau opt institutii la nivel european, reprezentand aceleasi state membre si avand atributii similare. Lucrurile urmau sa fie schimbate dupa adoptarea Tratatului de la Bruxelles in 1967, care stabilea un sistem institutional comun pentru cele 3 comunitati: o Comisie, un Consiliu de Ministri, o Adunare parlamentara si o Curte de Justitie. Merita mentionat faptul ca constructia europeana s-a confruntat cu un moment foarte dificil, cand Franta a decis sa boicoteze, blocand astfel procesul decizional timp de 9 luni. Franta a fost reticenta cu privire la sistemul majoritatii calificate introdus de Tratatul de la Roma si a dorit sa pastreze si unanimitatea, cel putin pentru acele decizii considerate a fi foarte importante pentru statele membre. S-a convenit in cele din urma asupra luarii deciziilor in unanimitate (strategie interguvernamentala) si in acele domenii in care trebuia sa fie luate cu majoritate calificata, conform Tratatului de la Roma. Statelor membre li s-a permis practic sa blocheze orice decizie in acest fel. Datorita asa-numitului ,,compromis luxemburghez", unanimitatea a fost procedura de decizie utilizata pentru o perioada de peste 20 de ani. Dupa cele trei extinderi ale comunitatilor (1973 - 3 state, 1981 - un stat si 1986 - 2 state) care practic au dublat numarul statelor membre, procesul de luare a deciziilor a fost putin la limita daca ne gandim la dificultatea de a obtine vot unanim, atunci cand se decide in Consiliu. Prin urmare, s-a ajuns la un acord pentru ca un nou tratat, Actul unic european, sa fie adoptat in 1985 si sa intre in vigoare un an mai tarziu, in 1986. Acest tratat a avut o importanta semnificativa in istoria UE. A fost practic inceputul unui lung proces de reforme care a transformat radical comunitatile europene. A fost momentul in care s-a introdus noua procedura de cooperare, care a dat posibilitatea de a lua decizii cu majoritate calificata in cadrul Consiliului si a sporit influenta Parlamentului European asupra acestei institutii. Ne referim aici la mecanismul ,,second reading" si posibilitatea ca Parlamentul sa respinga cu majoritate absoluta o decizie luata de Consiliu, obligandu-l sa voteze in unanimitate . Cu toate acestea, ca regula generala, Consiliul actioneaza prin majoritate calificata, inlocuind astfel unanimitatea stabilita de compromisul luxemburghez.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
