Eterna Criză a Cașmirului

Caşmir – Prezentare de ansamblu

Unul dintre conflictele mereu prezente în atenţia opiniei publice mondiale în ultimele şase decenii este cel dintre India şi Pakistan.

Acest conflict este cauzat de imposibilitatea împărţirii teritoriilor regiunii Caşmir între cele două state, fapt ce a dat naştere pe parcursul secolului trecut (XX) la trei altercaţii militare importante care s-au consumat în anii 1947-1949, 1965 şi 1971.

Caşmirul este o regiune muntoasă în nordul subcontinentului Indian, aflată între statele India şi Pakistan, fiind de sute de ani zonă de intersecţie a trei mari religii: budistă, hinduistă şi din ce în ce mai pronunţată musulmană.

În prezent teritoriul regiunii Caşmir este împărţit în trei părţi: regiunea indiană Jammu şi Caşmir (cu o populaţie de aproximativ 10,1 milioane locuitori şi o suprafaţă de 101387 km2), regiunea pakistaneză de nord Azad - Caşmir (Caşmirul liber, cu o populaţie de aproximativ 1,5 milioane de locuitori şi o suprafaţă de 83888 km2) şi regiunea chineză Aksai Chin (cu o populaţie de câteva mii de locuitori şi o suprafaţă de aproximativ 37000 km2).

Faimos pentru frumuseţile sale naturale, Caşmirul a fost denumit “Elveţia Indiei”. Având originile în fertila Vale a Caşmirului, acest ţinut este străbătut şi de o ramificaţie a “Drumului Mătăsii”, importantă rută comercială care lega Asia orientală, centrală şi sudică. Jumătate din populaţia din partea indiană trăieşte de-alungul acestei văi.

Capitalele regiunii indiene a Caşmirului sunt Srinagar vara şi Jammu iarna, iar a Caşmirului pakistanez este Muzzafarabad.

Regiunea Caşmir este cunoscută pentru sortimentele sale de carne, naut şi preparatele sale culinare foarte condimentate.

Din punct de vedere religios populaţia din regiunea Caşmir este formată din aproximativ 65% musulmani, care locuiesc în Valea Caşmirului şi în părţile centrale şi vestice, 30% hinduşi, care trăiesc mai ales în sud în jurul oraşului Jammu, restul fiind reprezentat de populaţia de religie budistă concentrată în zona estică în regiunea Ladakh.

Din punct de vedere economic Caşmirul este renumit pentru lâna de Caşmir. Denumită după numele regiunii, această lână se obţine la sfârşitul iernii prin pieptănarea caprei de caşmir (originară din Himalaya şi Pamir), fiecare fir fiind ales manual, obţinându-se o cantitate relativ mică de pe fiecare animal (circa 150 g). Lâna de Caşmir este o lână de lux, vânată de mulţi creatori de modă contemporani, deoarece are o textura fină şi este în acelaşi timp, rezistentă, uşoară, moale şi foarte uşor de întreţinut.

Originile conflictului

Conflictele existente azi în Caşmir sunt motivate prin cuceririle făcute în 1819 de către Sikhs pe de o parte, iar pe de altă parte prin împărţirea în anul 1947 a Indiei formându-se două state, Pakistan şi India, din timpul colonialismului englez, neţinând seama de originea etnică şi religioasă diferită a populaţiei musulmane şi hinduse.

Din punct de vedere istoric, Caşmirul a făcut parte din regatele indiene. În timpul perioadei asokaniene, pe când Caşmirul era locuit de brahmani, misionarii lui Asoka au introdus budismul. Între secolele 9-12 d.C., zona a fost un centru al culturii hinduse, dar începând deja cu 1001 armatele musulmane făceau raiduri sporadice asupra zonei, dar n-au cucerit-o niciodată. Ultimul rege hindus, Udiana Deva, a fost înlocuit în 1346 de Shams-ud-Din, a cărui dinastie a urmat la conducere până în 1586, când împăratul mogul Akbar a cucerit Caşmirul, stabilind ferm influenţa musulmană. Dar Akbar a tolerat religia locală şi s-a căsătorit cu o prinţesă hindu. În 1752, liderul afgan Ahmed Shah Durrani a înfrânt Mogulul şi a anexat Caşmirul. Disputele dintre musulmani şi brahmanii hinduşi au înflorit, o situaţie care şi astăzi este principala cauză de conflict în regiune.

În 1819, Sikh Ranjit Singh a cucerit provincia, dar imperiul său dezorganizat a căzut în mâinile britanicilor, iar în 1846 aceştia preiau controlul în Punjab. Caşmirul a fost vândut celui care se autointitula Maharajah , Ghulab Singh din Jammu, pentru suma de 7,5 milioane de rupii (aproximativ 166 de dolari americani), conform tratatului de la Amritsar. În următoarea perioadă a urmat o succesiune de maharajahi a căror domnie a fost marcată de câteva răscoale ale populaţiei locale, majoritatea musulmani. În 1889 Maharajahul Pratap Singh pierde autoritatea administrativă în Caşmir din cauza proastei organizări a regiunilor de frontieră. Între timp, în India, mişcarea de eliberare câştigă în forţă sub conducerea lui Mohandas Karamchand Gandhi . Chemarea sa la libertate a avut ecou în mod special în regiunea Caşmir.

Între anii 1846 - 1947 regiunea Caşmir a fost un principat Dogra-Maharaja semiautonom, sub dominaţie britanică, cu o populaţie majoritară musulmană mai ales în nord, în sud hinduistă şi în est budistă. Această divizare a regiunii din punct de vedere religios a dus la mişcări de protest musulmane în 1930 împotriva prinţului (Maharaja) care au fost în cele din urmă înăbuşite în sânge.

După răscoala împotriva lui Hari Singh, în 1931, şeicul Mohammad Abdullah a format primul partid politic, Conferinţa Tuturor Musulmanilor din Jammu şi Caşmir. În 1934, maharajahul acceptă şi permite o democraţie limitată, sub forma unei Adunări Legislative. În 1939, şeicul Abdullah înfinţează Conferinţa Naţională, formată din hinduşi, musulmani şi şiiţi.

Caşmirul rămâne după împărţirea britanică la început independent însă, după o perioadă scurtă, datorită divizării religioase, devine mărul discordiei determinând un conflict militar între India şi Pakistan, conflict nerezolvat definitiv nici până în prezent.