Abstract: Lucrarea de fata analizeaza diferitele aspecte care ar putea determina o erodare a statului-natiune si implicit a suveranitatii acestuia. De asemenea, este analizat conceptul de suveranitate, cat si delimitarea dintre suveranitatea de stat si cea nationala, lucru esential pentru intelegerea eventualelor probleme care pot conduce la erodarea suveranitatii nationale. Cuvinte cheie: stat-natiune, suveranitate, erodare, amenintari. Introducere Atunci cand vorbim despre capacitatea statului-natiune de a reactiona la eventualele modificari care au loc la nivelul societatii internationale, ca urmare a actiunii diversilor factori, trebuie sa luam in considerare si conceptul de suveranitate, ce defineste puterea de stat. In actualul sistem international, unitatea cea mai importanta ramane in continuare statul, care la randul sau are ca unitate de baza conceptul de natiune. Ernest Renan, in lucrarea sa ,,Ce este o natiune?" ofera o perspectiva foarte interesanta asupra conceptului de natiune, afirmand ca: ,,O natiune este un suflet, un principiu spiritual. Doua lucruri care in realitate nu constituie decat unul, constituie acest suflet, acest principiu spiritual. Unul vine din trecut, celalalt din prezent. Primul este posesia comuna a unei bogate mosteniri de amintiri, celalalt este angajamentul, dorinta de a trai impreuna." Astfel, in aceasta conceptie natiunea are o anumita identitate colectiva, coalizata de vointa de convietuire. Practic reprezinta o comunitate de cetateni, catalogati drept oameni liberi si rationali, care este determinata de o serie de raporturi de solidaritate si de interese comune. In ceea ce priveste conceptul de suveranitate, recunoasterea acesteia reprezinta o conditie fundamentala pentru existenta statului ca subiect de drept international, dar nu este si o conditie suficienta. Suveranitatea statului trebuie sa aiba o existenta ,,de jure" care sa fie completata de cea ,,de facto". In lucrarea ,,Stat si natiune in istoria europeana", Hagen Schulze defineste suveranitatea drept ,,puterea absoluta si nelimitata temporal ce-i revine statului, care desemneaza instanta suprema a deciziei politice, iar intrucat aceasta putere este, prin definitie, absoluta, ea nu poate fi exercitata decat de o singura persoana, de suveran ca unic legiuitor". Contestarea suveranitatii porneste de la contestarea statului. Daca acesta nu este suficient de stabil din toate punctele de vedere si suveranitatea sa va fi pusa la indoiala sau va fi amenintata de diversi factori. Despre suveranitate Doctrina suveranitatii s-a dezvoltat ca parte a transformarii sistemului medieval din Europa intr-un sistem statal modern, proces care a culminat cu Tratatul de la Westfalia, din 1648. Importanta acestui tratat pentru dreptul international consta in faptul ca pentru prima data un act international a recunoscut egalitatea statelor ca fiind un principiu al dreptului international si pentru prima data in istorie statele independente ale Europei s-au unit intr-o comunitate internationala. Intr-o anume privinta, aparitia conceptului de suveranitate a avut loc paralel cu aparitia ideii de proprietate privata, ambele punand accentul pe drepturile exclusive ale unui singur posesor, spre deosebire de sistemul medieval al drepturilor economice si politice difuze si multistratificate. In cadrul statului, suveranitatea semnifica ridicarea monarhului la proeminenta absoluta fata de pretendentii feudali rivali precum aristocratia, papalitatea si Sfantul Imperiu Roman. Pe plan international suveranitatea a servit drept baza pentru recunoasterea reciproca, pe temeiul egalitatii juridice, dar si ca baza a diplomatiei si a dreptului international. Doctrina clasica a dreptului international pune in corelatie, in mod clar, aparitia suveranitatii de aparitia statului, considerand ca, pe de o parte suveranitatea a aparut odata cu puterea de stat, ca o insusire esentiala a acesteia in conditiile crearii statului, iar pe de alta parte, odata cu existenta a doua state alaturate care incercau sa isi mentina independenta unul fata de celalalt. Astfel, despre conceptul de suveranitate nu se poate vorbi in societatile in care statul inca nu s-a constituit. Conceptul de suveranitate va aparea doar dupa incheierea procesului de integrare sau cel de reconciliere intre stat si comunitate .
1. Fukuyama, Francis, Constructia statelor - Ordinea mondiala in secolul XXI - Ed. Antet, 2004 2. Niculescu, Anton, Suveranitate nationala si integrare europeana, Ed. Polirom, Iasi, 2002 3. Renan, Ernest, Qu'est-ce qu'une nation?, Mille et une nuits, 1997 4. Schulze, Hagen, Stat si natiune in istoria europeana, Ed. Polirom, Iasi, 2003 5. Toffler, Alvin, Al treilea val, Editura Politica, Bucuresti, 1983 Surse web: - Avram, Cezar, Radu, Roxana, Despre globalizare si securitate, suveranitate si interventie umanitara: nevoia de reconfigurare a acestor concepte, disponibil pe: http://npissh.ro/ro/wp-content/uploads/sites/2/2015/12/DESPRE-GLOBALIZARE-%C5%9EI-SECURITATE-SUVERANITATE.pdf, accesat la 27.03.2019 - Mihai Alexandru-Laurentiu, Articolul Suveranitatea, disponibil pe: https://blog.avocatoo.ro/suveranitatea, accesat la 27.03.2019 - Popescu, Eugen, Consideratii cu privire la constructia suveranitatii unor state in actualitatea internationala, in revista Cadran Politic, editia 2010, disponibil pe: http://arhiva.cadranpolitic.ro/view_article.asp?item=2636&title=Considera%FEii, accesat la 27.03.2019
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
