Drepturile omului în Uniunea Europeană

Drepturile Omului reprezinta unul dintre conceptele fundamentale ale discursului socio-juridic si politic actual.

La nivel international, respectarea drepturilor omului este atent monitorizata de catre organisme specializate ale Natiunilor Unite (Comisia pentru Drepturile Omului, Comitetul pentru Drepturile Omului etc.) dar si de catre organizatii non-guvernamentale cu vocatie globala (Human Rights Watch). Rapoartele de monitorizare realizate obliga statele sa-si reevalueze politici, decizii administrative, legislatia etc., pentru a stopa incalcarea drepturilor omului si pentru a da posibilitatea tuturor cetatenilor sa le valorifice, in conditiile unui tratament egal si non-discriminatoriu.

Conceptul de drepturile omului are, cum este lesne de inteles, sute de definitii. Ele reflecta valorile socio-culturale si politice de pe pozitiile carora a fost abordata problematica drepturilor omului.

In doctrina socio-juridica se admite ca atat conceptul cat si sistemul contemporan al drepturilor fundamentale ale omului isi au originea in Declaratia Americana a Independentei (1776) precum si in Declaratia drepturilor Omului si Cetateanului, proclamata de revolutia franceza de la 1789. Aceste documente sunt legate de amplele procese de emancipare dezvoltate de proiectul modernitatii. Ele au vizat schimbari fundamentale in ordinea publica dominata de ierarhii traditionale de natura patriarhala, economica, politica si ecleziastica. Intemeiat pe dreptul natural, idealul promovat de aceste declaratii era acela al egalitatii si fraternitatii, al convingerii ca oamenii sunt prin nastere egali si inzestrati cu anumite drepturi inalienabile. Incepand cu secolul al XIX-lea prevederile referitoare la drepturile omului au fost integrate in majoritatea legislatiilor si constitutiilor din Europa si Statele Unite ale Americii.

Definitia de lucru la nivelul sistemului Natiunilor Unite a fost formulata de Louis Lenkin .

,,Drepturile omului sunt acele libertati, imunitati si beneficii stabilite in conformitate cu valorile contemporane, pe care orice fiinta umana este indreptatita sa le pretinda de la societatea in care traieste".

a) Libertatile si imunitatile mentionate in definitie se refera la protectia impotriva interventiei autoritatilor publice in sfera privata (intreaga sfera a drepturilor civile si a dreptului de a face). Ele presupun, in acelasi timp, garantii in sensul actiunii pozitive a statului in scopul realizarii unor drepturi de natura economica, sociala si culturala. Libertatile si imunitatile protejeaza intreaga sfera a drepturilor negative si pozitive.

b) In al doilea rand, definitia lui Lenkin subliniaza ca baza acestor drepturi se regaseste in valorile contemporane acceptate de intreaga comunitate internationala, fara nici o discriminare intre diferite civilizatii sau culturi, ori privilegii ale ,,natiunilor civilizate" (asa cum prevedeau Declaratiile din sec. 18 si 19).

c) Definitia evidentiaza - in al treilea rand - particularitatea acestor drepturi de a reprezenta o clasa speciala de drepturi subiective, pe care orice fiinta umana, in virtutea acestei calitati si prin simplul fapt al nasterii, le detine.

d) In stransa legatura cu dimensiunea axiologica, definitia prevede posibilitatea detinatorilor drepturilor omului de a pretinde ca ele sa fie respectate, careia ii corespunde fie o obligatie de abstentiune din partea statului si a autoritatilor publice (de a nu interveni, de exemplu in viata particulara a persoanei, de a-i respecta libertatea, opiniile politice, religioase, convingerile etc.) fie obligatia de a lua anumite masuri, in limita resurselor disponibile, pentru ca drepturile respective (cele pozitive) sa fie valorificate. In ambele situatii este vorba de o obligatie legala.

e) Definitia precizeaza, de asemenea, ca aceste pretentii sunt adresate societatii. Ea are in vedere faptul ca orice violare a drepturilor omului, de catre diferite grupuri sau indivizi, trebuie respinsa de catre stat.

Tipologii ale drepturilor omului.

O tipologie a drepturilor din Carta ar cuprinde, dupa J. Donnelly , cinci mari categorii:

1. drepturi personale si la subzistenta ( care

I. IZVOARE

1.Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice

2.Pactul International cu privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale

II. LUCRARI GENERALE SI SPECIALE

1.Berlin, Isaiah, "Patru eseuri despre libertate", cap. "Doua concepte de libertate", Ed. Humanitas, Bucuresti, 1996.

2.Donnelly, J., Universal Human Rights in Theory and Practice, London, Cornell University Press, 1993.

3.Hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului, Culegere selectiva, Vol. II, Iasi, Editura Polirom; 2001.

4.Lenkin, Louis, ,,The Age of Rights", New York, Columbia University Press, 1990.

5.Micu, N., Garantarea drepturilor omului, Bucuresti, Editura All Beck, 2002.

6.Moroianu, Zlatescu, Irina, Demetrescu, C.Radu, Drept institutional comunitar si drepturile omului, Bucuresti, I.R.D.O., 2005.

7.Vida, Ion, Drepturile omului in reglementari internationale, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 1999

SURSE INTERNET

Site-ul UE http://europa.eu/