1)Introducere In cadrul acestui proiect voi incerca sa evidentiez problema raportului si a compatibilitatii dintre rationalitatea individuala si cea de grup, definind problema actiunii colective prin intermediul dilemei prizonierului. Initial voi defini jocul dilema prizonierului pentru doua persoane, mai apoi extinderea pentru n persoane, pentru a demonstra anumite tensiuni caracteristice relatiilor intre un individ rational si contributia sa la o societate democratica. Analizez apoi problema actiunii colective si cateva solutii pentru aceste conflicte dintre rationalitatea individului si cea a societatii. Cele doua probleme, cea a prizonierului si cea a actiunii colective, sunt situatii tipice in care cooperarea este ingreunata, de aceea am ales aceste doua situatii incercand in acelasi timp sa explic de ce un grup de oameni nu reusesse sa se mobilizeze pentru a realiza ceva impreuna. Problemele ridicate de actiunea colectiva apar foarte des in societate, in relatiile interumane sau politice, uneori in varianta de doua persoane, dar cel mai frecvent in versiunea de n persoane. Ceea ce se pune in prim plan este problema realizarii unui efort comun si al unui comportament cooperant intr-o lume compusa din oameni separati care isi iau deciziile in mod autonom. 2) Dilema prizonierului a)pentru doua persoane; Povestea este urmatoarea: doua persoane, suspectate de a fi infaptuit impreuna un delict grav, sunt arestate si tinute in celule separate. Intrucat politia nu are dovezi suficiente pentru ai condamna, le face o propunere: daca isi marturiseste vina si pe cea a complicelui, scapa liber, dar celalat primeste 10 ani de inchisoare. Daca ambii marturisesc primesc doi ani de inchisoare si daca nici unul nu marturiseste primeste fiecare cate 6 luni de inchisoare pentru infractiuni minore. Problema care se pune este: ce vor face prizonierii? Prizonierul 1 nu marturiseste Prizonierul 1 marturiseste Prizonierul 2 nu maaturiseste (6 luni, 6 luni) (libertate,10 ani) Prizonierul 2 marturiseste (10 ani, libertate) (2 ani, 2 ani) Pentru intepretarea rezultatelor este necesara precizarea ca marturisirea delictului este echivalenta cu tradarea , sau trisarea, intrucat il denunta pe celalalt, deci nu coopereaza, iar nemarturisirea este considerata drept un gest de cooperare. Prizonierul 1, spre exemplu, poate gandi: daca prizonierul 2 nu marturiseste ar fi de preferat ca el sa marturiseasca si astfel sa scape liber,decat sa marturisesca si sa se aleaga cu 6 luni de inchisoare, sau: daca prizonierul 2 marturiseste, e preferabil ca el sa marturiseasca pentru a primi 2 ani de inchisoare, decat sa nu marturiseasca si sa primeasca 10 ani de inchisoare. Astfel ambii jucatori vor decide rational sa marturiseasca, primind cate 2 ani de inchisoare, desi ar fi putut sa taca si sa primeasca doar 6 luni. Paradoxul acestei dileme consta in faptul ca, desi ambii jucatori iau o decizie rationala, dupa principiul maximin, fiecare ajunge intr-o situatie mai proasta decat daca ambii ar fi decis sa nu marturiseasca.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
