Curtea Europeană de Conturi

Denumită de către unii „conștiința financiară”, iar de către alții „gardiana finanțelor sale”, Curtea Europeană de Conturi este organul de control al tuturor operațiunilor financiare din bugetul UE.

Ea are dublu rol:

- De a îmbunătăți managementul fiananciar al UE;

- De a ține la curent cetățenii Europei cu privire la modul în care au fost folosite fondurile publice de către autoritățile responsabile cu gestionarea lor.

1. Scurt istoric al Curţii de Conturi Europene

În cadrul sistemelor constituţionale din statele moderne, funcţia de audit este în general considerată a fi unul dintre elementele care garantează gestionarea democratică a activităţilor din sectorul public. Această gestionare ia de obicei două forme distincte, dar complementare, cunoscute sub numele de control intern şi audit extern. Gestionarea fondurilor publice nu poate fi lipsită de un audit extern corespunzător.

Înfiinţarea Curţii de Conturi Europene a urmat acelaşi raţionament şi a coincis cu două evenimente deosebit de importante: extinderea puterilor Parlamentului în domeniul controlului bugetar şi finanţarea integrală a bugetului Uniunii Europene prin resurse proprii.

În faţa acestor schimbări şi a creşterii puterilor Parlamentului European în domeniul execuţiei bugetare, era imperios necesar să se aducă o schimbare calitativă în auditul extern al bugetului.

Astfel, la iniţiativa dlui Heinrich Aigner, preşedintele Comisiei pentru control bugetar a Parlamentului European, care, din 1973, a pledat cu înverşunare pentru un organism de audit extern la nivel comunitar, este înfiinţată Curtea de Conturi prin Tratatul de la Bruxelles din 22 iulie 1975. Curtea şi-a început activitatea ca organism de audit extern în octombrie 1977, cu sediul la Luxemburg.

Curtea de Conturi Europeană a fost ridicată la rangul de instituţie la 1 noiembrie 1993, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht care a consolidat astfel independenţa şi autoritatea acesteia faţă de celelalte instituţii cu care se afla acum pe poziţii egale. De la acea dată, Curtea are datoria de a publica o declaraţie de asigurare (DAS) cu privire la fiabilitatea conturilor UE şi la legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente bugetului UE. Rolul acesteia a fost confirmat şi consolidat la 1 mai 1999 odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam care a împuternicit Curtea să efectueze activităţi de audit cu privire la buna gestiune financiară, a subliniat rolul acesteia în lupta împotriva fraudei şi i-a permis să formuleze recursuri în faţa Curţii de Justiţie pentru a-şi proteja prerogativele în raport cu celelalte instituţii.

Tratatul de la Nice de la 1 februarie 2003 a confirmat principiul conform căruia colegiul trebuie să fie format din câte un membru din fiecare stat membru, a permis Curţii organizarea în camere şi a subliniat importanţa cooperării Curţii cu instituţiile de audit naţionale.

Înfiinţarea Curţii de Conturi a răspuns nevoii Comunităţii de a avea o conştiinţă financiară, astfel cum a definit-o preşedintele Curţii de Justiţie a Comunităţii de la acea vreme, în octombrie 1977, dl Hans Kutscher.

2. Structura Curţii de Conturi Europene

Curtea de Conturi funcţionează sub forma unui organ colegial compus din 27 de membri, câte unul din fiecare stat membru. Consiliul, în unanimitate şi după consultarea Parlamentului European, adoptă lista membrilor care a fost întocmită pe baza propunerilor prezentate de fiecare stat membru,printr-o decizie adoptată cu majoritatea calificată. Membrii organului colegial sunt numiți pentru un mandat de şase ani, cu posibilitatea de reînnoire, sunt independenți și au experiență în domeniul auditării finanțelor publice. Aceştia trebuie să îşi îndeplinească sarcinile în condiţii de independenţă deplină şi în interesul general al Uniunii Europene

Pe lângă sarcinile din cadrul colegiului, de luare a deciziilor definitive cu privire la audituri, la avize şi la aspecte mai largi de ordin strategic şi administrativ, fiecare membru este responsabil de o serie de sarcini proprii, în principal în domeniul auditului. Activităţile de audit propriu-zise sunt, în general, efectuate de auditorii din unităţile de audit coordonate de membrul responsabil, cu sprijinul unui cabinet privat. Membrul prezintă apoi raportul atât la nivelul grupului, cât şi la nivelul Curţii şi, odată adoptat, raportul este prezentat în faţa Parlamentului European, a Consiliului şi a altor părţi interesate relevante

Preşedintele este ales de către membri, din rândul acestora, pentru un mandat de trei ani, cu posibilitatea de reînnoire. Rolul său este acela de primus inter pares – cel dintâi dintre egali. Preşedintele prezidează reuniunile Curţii, se asigură că deciziile Curţii sunt puse în aplicare şi că instituţia şi activităţile acesteia sunt bine gestionate, reprezintă Curtea în relaţiile ei externe, în special în relaţiile cu autoritatea care acordă descărcarea de gestiune, cu celelalte instituţii ale Uniunii şi cu instituţiile supreme de audit din statele membre şi din statele beneficiare.

La data de 16 ianuarie 2008, dl Vítor Manuel da Silva Caldeira, membrul portughez, a fost ales preşedinte al Curţii, devenind, astfel, cel de al 10-lea deţinător al acestei funcţii în istoria instituţiei. Mandatul său a fost reînnoit, pentru încă trei ani, la data de 12 ianuarie 2011.

Secretarul general este membrul de personal cu cel mai mare grad în instituţie şi este numit de Curte pentru un mandat reînnoibil de şase ani. Secretarul general este responsabil de gestionarea personalului şi de administrarea Curţii, inclusiv de formarea profesională şi de serviciul de traduceri, care cuprinde câte o unitate pentru fiecare limbă oficială, cu excepţia limbii irlandeze (22 de limbi). Secretarul general este, de asemenea, responsabil de secretariatul Curţii

La data de 10 martie 2009, Curtea l-a numit în funcţia de secretar general pe dl Eduardo Ruíz García, cu efect din 16 martie 2009.