Cum funcționează democrația

Recenzie

Lucrarea lui R. D. Putnam, « Cum functioneaza democratia ? », vorbeste despre democratie si comunitate, explorand problemele vietii civice pornind de la studiul regiunilor Italiei. Chiar autorul seteaza in prefata un public tinta format din cei care ii impartasesc fascinatia fata de subtilitatile vietii italiene, dar si din cei interesati de teoria si practica democratiei. Experimentul este bazat pe implementarea printr-o prevedere constitutionala a guvernelor regionale in statul mai sus mentionat.

Studiul prezentat in capitolele cartii, sistematic si realizat pe o perioada de mai mult de 20 ani, este bazat pe modul in care o institutie se dezvolta si se adapteaza la mediul ei social. Pe parcursul acestui studiu, diferentele dintre regiunile in care urmau sa fie implementate aceste guverne s-au aratat din ce in ce mai pregnante, concluziile ridicand o serie de intrebari teoretice care depasesc granitele Italiei si conduc spre domnenii ca democratia, dezvoltarea economica si viata civica.

Cartea este impartita in 6 capitole, fiecare abordand cate un nivel din cercetarea de fata prin diferite metode, cum ar fi anchetele in randul consilierilor regionali, in randul liderilor comunitari, la nivel national, sondajele de masa, studiile de caz institutionale, experimentul contactelor cu cetatenii si analiza legislatiei.

Primul capitol, constituit ca o « Introducere », analizeaza performanta institutionala ca obiect de studiu, incepand printr- o intrebare al carui raspuns vizeaza motivul pentru care unele guverne esueaza, iar altele reusesc. Obiectivul lucrarii este mentionat inca din prima pagina si contribuie la intelegerea modului de functionare a institutiilor democratice. Metoda de abordare este una empirica , formuland concluzii pe baza unui singur experiment de reforma institutionala, efectuat in regiunile Italiei, in perioada 1970-1990. Cercetarea conduce spre esenta caracterului vietii civice si spre logica actiunii colective, ilustrate prin intermediul diversitatii Italiei contemporane.

Subcapitolul intai priveste « o calatorie de studiu » menita sa dezvaluie diferenta de stil de viata si resurse dintre nordul si sudul Italiei, printr-o comparatie intre Serveso si Pietrapertosa, intre Nord si Sud, asemuita unei intoarceri in timp, cu mai multe secole in urma. Aparitia unor institutii regionale care sa se ocupe cu problemele acestora reprezenta pentru catateni un experiment cu o considerabila vaoare practica. Astfel, incepand cu 1970, este cercetata evolutia unora dintre aceste guverne, constatandu-se ca exista diferente dramatice intre performantele acestora. Contextele sociale, economice, politice si culturale in care fusesera implementate noile institutii reprezinta, alaturi de unele diferente de traditie politica, conditii ale unei asemenea diferente majore.

« Planul calatoriei » debuteaza cu o explicatie pentru preocuparea constanta a stiintei politice asupra institutiilor, utilizand instrumente furnizate de teoria jocului si modelul alegerii rationale. Desi recunoaste anumite divergente in randul noilor institutionalisti, Putnam initiaza doua concepte, in opinia sa, universale : instititiile modeleaza politica, fiind in acelasi timp modelate de istorie. Cercetarea experimentului regional italian isi propune sa contribuie a verificarea empirica a ambelor idei prezentate mai sus. Astfel, considerand istitutiile ca variabila independenta, subcapitolul exploreaza empiric felul in care schimbarile institutionale afecteaza identitatile, puterea si strategiile actorilor politici. Considerand institutiile ca variabila dependenta, se va cerceta felul in care performantele acestora sunt conditionate de istorie. Intre aceste doua etape, autorul mai insereaza una, neglijata de lucrarile anterioare privitoare a institutii. Acesta sustine ca performanta practica a institutiilor mai este modelata si de contextul social in care functioneaza.

Intelegerea dinamicii performantei institutionale era de mult un obiectiv al stiintelor sociale comparative, care ofera trei modalitati generale de explicare a acesteia. Prima dintre acestea prevede proiectul institutional, la care studiul de fata se refera doar indirect si constant : o serie de guverne regionale, cu structura organizationala similara, instituite in acelasi timp. Ceea ce variaza sunt factorii de mediu, cum ar fi contextul economic si traditia politica. Studiul se va concentra pe consecintele sale institutionale, in planul performantei. Performanta institutiilor democratice pune accentul si pe factorii socio-economici, diferentele clare dintre nivelurile de dezvoltare a regiunilor italiene conducand spre complexitatea legaturilor dintre modernitate si conceptul de performanta institutionala. Cea de-a treia orientare pune accentul pe factorii socio-culturali si este legata, in modelul italian, de guvernarea democratica.

Capitolul se incheie cu prezentarea metodelor de cercetare utilizate pentru studiul simultan a 15-20 de regiuni, considerate din multiple perspective, sustinut prin regresie multipla si analiza factorilor. Astfel, s-au adunat dovezi sistematice care sa permita atat o analiza longitudinala cat si una transversala, prin metode cantitative si calitative.

Capitolul al doilea, « Schimbarea regulilor : doua decenii de dezvoltare institutionala », cerceteaza cum anume a inceput sa se faca simtit procesul reformator si ce a schimbat fundamental acesta in practica politica si calitatea guvernarii, la nivelurile inferioare. se studiaza cum au afectat instituitiile caracterul conducerii politice si modul cum actioneaza