Convorbirea - Interviul

Încadrat în seria activitatilor frecvente, interviul - “conversatie planificata si controlata între doua sau mai persoane, care are un anumit scop, cel putin pentru unul dintre participanti si în cursul careia ambele parti vorbesc si se asculta pe rând” - poate deveni uneori ineficient sau chiar poate crea impresia de pierdere de timp. Pentru a depasi aceasta situatie neplacuta, este cazul sa analizam în ce conditii un interviu este eficient, adica are un scop, o planificare si permite o interactiune controlata. Scopul interviului în cazul psihologiei politice se refera la “martorii angajati” (R.Aron), actori politici capabili sa relateze despre ”adevarul” unor evenimente, situatii, personalitati politice etc. Uneori însa, personajele politice implicate în evenimente cruciale manifesta “tendinta de fatada” (N.Mucchielli, 1971). În aceste situatii îsi motiveaza faptele reducându-le importanta sau pasând responsabilitatile pe ceilalti agenti politici sau pe comandamentele ideologice, militare ale epocii. Aceste reactii comportamentale se datoreaza grijii pentru crearea unei imagini publice favorabile fata de cititori, telespectatori etc. De obicei, în interviu se urmaresc momente cruciale din evolutia individuala a subiectului ce pot afecta traiectoria vietii sale. Uneori se confrunta cu « marturiile paralele » ale altor martori la aceleasi evenimente, în spatii geo-politice comune sau asemanatoare, constituind astfel argumente plauzibile si, în mod special, „ expresii ale unor reprezentari si practici cultural-simbolice ale subiectilor ” .

Planificarea detaliata are în vedere pregatirea minutioasa a celui care intervieveaza si uneori a celui intervievat. Macar unul dintre cei doi subiecti ai convorbirii, sustine N. Stanton, analizeaza cu atentie urmatoarele întrebari: de ce ? (ce

sperati sa obtineti ?; cautati sa înlocuiti anumite convingeri, comportamente ?; care este natura problemelor care trebuie solutionate ?; veti utiliza o alta metoda pentru a fi multumiti), cine ? (aflati cât mai multe informatii despre intervievat, cum ar fi interesele, aspiratiile, preferintele, criticile sale), unde si când ? (locul în care are loc interviul, adica în biroul dumneavoastra, a celuilalt, în masina etc.; în ce moment al zilei etc.), ce ? (fixati-va subiectele conversatiei si tipurile de întrebari), cum ?

(structura interviului: modalitatile de începere, continutul sau, adica întrebarile generale sau specifice, raspunsurile pentru descoperirea unor solutii, tipuri de interviu, cai de evitare a întreruperilor, cum pregatiti spatiul în care are loc interviul etc.).

În continuare vom analiza maniera în care vom începe interviul, tipuri de interviu, cum se întreaba si se verifica, stabilirea ordinii întrebarilor si terminarea interviului.

La început, adica la deschidere, cereti intervievatului 10 sau 30 minute din timpul sau. Specificati ca nu vreti sa-l deranjati prea mult. Sugerati-i ca problema pe care i-o puneti este de interes comun. Daca e necesar, rezumati problema, precizati originea sau cauzele ei si reamintiti-i punctele de vedere. Totodata, convingeti-l ca o discutie sincera, cooperanta poate facilita explicarea si întelegerea problemei din care ambele parti au de câstigat. Uneori, indicati numai persoana care v-a sugerat acest interviu si nu profitati de numele acesteia. Pentru cresterea prestigiului dumneavoastra, puteti folosi numele institutiei pe care o reprezentati. Luati în consideratie si opinia intervievatului despre aceasta.

Referitor la structurarea interviului, avem în vedere: -scopul;

-tipul de interviu;

-timpul acordat.

Odata ce scopul a fost stabilit si tinând seama de restrictiile de timp, alegem tipul de interviu, adica nestructurat si structurat. În primul caz sunt situatii de tipul: cerere, plângere etc. ale persoanei intervievate care-i permit sa conduca interviul. Interviurile de acest fel nu au un program construit în prealabil sau un set de întrebari. Cel care ia interviul construieste scheme mentale pe domeniul de activitate pe care-l dezbate. Acest tip nu este recomandabil pentru interviurile consultative unde argumentele trebuie pregatite iar justificarile ocolite. În schimb, în interviul structurat persoana care intervieveaza conduce discutia. Acesta cuprinde la rândul sau urmatoarele variante : a. structurat-moderata care solicita: