Consiliul European

capitolul I

Prezentarea Consiliului European

- atribuţii şi reprezentanţi

Cei preocupaţi de problema deficitului democratic al Uniunii Europene prezintă în primul rând Parlamentul European,apoi Comisia Europeană şi Consiliul Uniunii Europene.Aceste categorii nu sunt neapărat prezente în toate lucrările despre Uniunea Europeană.În această secţiune este următoare ordine׃Consiliul European,Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Parlamentul European.

Această ordine pentru a ţine cont atât de puterea de decizie cu care este învestită respectiva instituţie cât şi tradiţia cu care puterea politică a fost exercitată în cadrul Uniunii.Dat fiind că între cele patru instituţii,Consiliul European,este cel mai important în formularea strategiilor şi direcţiilor generale ale Uniunii şi Parlamentul European are mai degrabă rol consultativ,deşi în ultimii ani a căpătat din ce în ce mai multe competenţe în procesul decizional.

Existenţa Consiliului European rămâne până în prezent problematică,referinţele la această instituţie în tratatele Uniunii Europene fiind destul de vagi şi ieşind din sfera sistemului constituţional al separării puterilor în cadrul Uniunii.Prima menţionare a acestei structuri apare în cadrul Actului Unic European iar odată cu Tratatul de la Maastricht, Consiuliul European capătă un statut oficial.De abia odată cu Tratatul Constituţional se conferă acestor tip de reuniunii caracterul de instituţie deplină a Uniunii Europene.În pofida acestor chestiunii juridico-constituţionale,Consiliile Europene reprezintă principalul instrument de formulare a principiilor,direcţiile şi strategiile de integrare a Uniunii.

În cele aproape o sută de Consilii Europene ce au avut loc până acum au fost decise printre altele׃ crearea uniunii politice europene,modificarea tratatelor fundamentale,extinderea Uniunii şi crearea Uniunii Economice şi Monetare,Consiliul European în prezent mai dezbate şi altfel de probleme,cum ar fi׃probleme economice,probleme ale Orientului Mijlociu ,probleme legate de încalzirea globală,probleme relaţionate cu ocuparea forţei de muncă,ratificarea Tratatului de la Lisabona ,chestiunii despre securitatea energetică

Reprezentarea membrilor pentru fiecare Consiliu European este formată din şefii de stat sau de guvern ai statelor membre,preşedintele Comisiei Europene şi secretarul general al Consiliului Uniunii Europene,asistaţi de miniştrii de externe şi un membru al Consiliului.Câteodată când este vorba despre deciderea unor chestiunii economice legate de Uniunea Economică şi Monetară participă şi miniştrii de finanţe ai statelor membre,aceştia putând chiar înlocui miniştrii de externe.În cazul în care miniştrii de externe nu pot participa locul acestora poate fi luat de un secretar de stat şi în cazuri rare de reprezentanţii permanenţii ai statelor de lângă Uniunea Europeană.La lucrări mai participă şi personalul tehnic׃traducători şi secretari însa accesul altor persoane sau al publicului la negocieri nu este permis.În cazuri expepţionale,doi delegaţi pentru fiecare stat membru pot avea acces în sală pe baza unor ecusoane securizate,însă nu pot participa la discuţii,ci doar pot aduce materiale sau transmite mesaje.

De obicei întalnirile informale sunt organizate pentru a permite schimbul confidenţial de idei în vederea demarării unor procese complexe,de pildă revizuiri de tratate sau derecţii politice importante.Pentru Consiliile Europene tematice nu există un calendar,dar din 2000 se obişnuieşte ca întâlnirile din martie să fie destinate discutării şi analizării problemelor economice,sociale şi de mediu.Dezbaterile din cadrul oricăror tip de Consilii Europene,cunoscute şi drept Summit-uri Europene,sunt conduse de şeful de stat sau de guvern al statului care deţine preşedenţia Consiliului Uniunii.

Tratatul Constituţional propune înfiinţarea postului de Preşedinte Permanent al Consiliului European ce va deţine un mandat de doi ani şi jumatate,schimbare ce va transforma semnificativ structura dezbaterilor.Fiecare Consiliu European avea loc până în 2001 într-un oraş din statul care deţinea Preşedenţia,însă pentru a compensa anumite pierderi în negocierile ce au avut loc pentru semnarea Tratatului de la Nisa,Belgia a insistat ca întâlnirile să se desfaşoare din motive de eficienţă,la Bruxelles,unde se află majoritatea instituţiilor comunitare.Însă acest fapt a stârnit nemulţumirea celorlalte state care,pentru a recăpăta o parte din prestigiul pe care îl conferă găzduirea Consiliului European,au căutat să obţină găzduirea agenţiilor comunitare recent înfiinţate.O altă nemulţumire legată de instituţia Consiliilor Europene este că׃ deşi contribuie la rezolvarea multor tensiuni şi blocaje instituţionale, nu poate oferi soluţii integrale pentru a rezolva problemele sistemului de guvernare al UE.Cu toate astea rămân forul decizional cel mai important al Uniunii şi oferă acesteia vizibilitate în planul extern.

capitolul II

Prezentarea conflictului Palestiniano- Israelian

Conflictul din Fâşia Gaza 2008-2009 a fost o ofensivă militară din aer,pământ şi mare precedată de un bombardament aerian pe această zonă care a început la 27 decembrie 2008 şi sa finalizat la 18 ianuarie 2009.Având ca obiectiv infrastructura organizaţiei Hamas:principalele porturi,sedii ministeriale,secţii de poliţie,depozite de arme şi depozite subterane care comunică la fâşie cu Egipt Acest conflict a fost descris precum „Masacrul din Gaza ” în cea mai mare parte a lumii internaţionale.

Din punct de vedere al guvernului israelian obiectivul atacului era distrugerea „ infrastructurii şi capacitatea militară Hamas ” , ca răspuns la lansarea de bombe şi rachete contra obiectivelor civile israeliene din partea poliţiei palestiniene din Gaza , ministrul apărării Israel , Ehud Barack declară : „există un moment de linişte iar un alt moment pentru luptă şi acum a sosit momentul de a lupta”.După care primul ministrul al Israel , Ehud Olmert,avertizează că : „ poate dura mult timp,toţi şi fiecare dintre noi trebuie să fim răbdători pentru că doar aşa putem termina misiunea ”.