Capitalism

1. INTRODUCERE

Capitalismul este cea mai mare problema a acestui veac. Victoria capitalismului a avut loc pe trei fronturi:

prima în Anglia prin Margaret Thatcher si în Statele Unite ale Americii prin Roland Reagan,

cea de-a doua a fost împotriva comunismului,

iar cea de-a treia împotriva “halucinatiilor unor populatii private de dezvoltare economica de catre dictarurile care le oprima”.

Înainte de aparitia capitalismului exista o lume a penuriei. Capitalismul a determinat atenuarea acesteia, a foamei si a tiraniei torturilor sacrificiale.

Lista tarilor dezvoltate sau care au un ritm rapid de dezvoltare este: America de Nord, inclusiv Mexicul si Chile, totalitatea tarilor Europei Occidentale, Japonia, noile tari industrializate din Asia: Thailanda, Coreea de Sud; Taiwan, Hong Kong si Singapore.

Aspecte ale capitalismului:

imigratia. Este un subiect important în majoritatea tarilor dezvoltate. Acest subiect îi intereseza în cea mai mare masura pe capitalisti, întrucât mâna de lucru imigrata este mai ieftina decât mâna de lucru nationala.

saracia

este securitatea sociala favorabila dezvoltarii economice? Pentru capitalistii reganieni si thatcerieni raspunsul este negativ: securitatea sociala creeaza o mentalitate de asistat care favorizeaza lenea si lipsa de raspundere. În schimb, în zona alpina, în Benelux si în Scandinavia, securitatea sociala este considerata o urmare fireasca a dezvoltarii economice. Din aceasta cauza, tarile europene cele mai dezvoltate garanteaza un venit minim.

ierarhia salariilor. In Franta majoritatea considera ca pentru ridicarea competivitatii economice, ierarhia veniturilor trebuie largita. În alte tari capitaliste, din contra, întreprinderile se straduiesc sa mentina ierarhia salariilor între niste limite înguste(ex: Elvetia, Austria, Germania).

fiscalitatea trebuie sa încurajeze economisirea sau contractarea de economii? În Franta, opinia publica continua sa se pronunte în favoarea economisirii. În Germania si Japonia economisirea e considerata o virtute nationala. În schimb, Statele Unite încurajeaza contractarea de datorii. În acest domeniu modelul anglo-saxon se opune radical modelului germano-nipon.

este preferabil sa avem mai multa reglementare si mai multi functionari care sa o puna în aplicare, sau mai putina reglementare si mai multi avocati care sa faca procese? În Anglia si Statele Unite s-a observat ca avocatii au o profesie comerciala si nu una liberala. Pentru japonezi, a intenta un proces este un lucru dezonorant.

banca sau bursa?

cum trebuie repartizata puterea într-o întreprindere între actionari, pe de-o parte, si manageri si personal, pe de alta parte?

Care trebuie sa fie rolul întrepinderii în materie de educatie si de formare profesionala? Raspunsul anglo-saxon este: cât mai mic cu putinta. Raspunsul perfect opus de partea germano-nipona, unde se depun, din contra, eforturi de promovare profesionala a tuturor salariatiilor în cadrul unei politici de gestionare previzionala a cadrelor care vizeaza sa asigure, pe cât posibil, armonia sociala si eficienta economica.

un sector a controversei: asigurarile. Exista doua conceptii opuse. Prima – cea anglo-saxona – vede în aceasta o simpla activitate de piata. Cea de-a doua atrage atentia asupra importantei cadrului institutional în ceea ce priveste garantarea securitatii împotriva întreprinderilor si a persoanelor particulare.

2. AMERICA IS BACK

Roland Reagan, voia, în 1980, sa trezesca la viata energia americana, sa înlature sindromul Vietnamului si sa renasca mitul pionerilor. Instalarea lui la Casa Alba coincide cu o framântare caracterizata prin prea multe umiliri si prea putine certitudini. Pe tot cuprinsul planetei, influenta americana parea a da înapoi în avantajul expansionismului sovietic. La finele anilor ’70, opinia publica nu mai astepta mare lucru de la politica. Fara sa-si dea seama, ea era în asteptarea unui salvator. Pe 4 noiembrie 1980, Roland Reagan, candidatul Partidului Republican, este ales triumfal, cu noua milioane de voturi în plus fata de Jimmy Carter. Partuzeci si patru de state din cinzeci si unu au votat în favoarea lui. În 1984, triumful va fi si mai mare, având în vedere ca a fost preferatul a patruzeci si noua de state. Reagan reprezenta aripa conservatoare a Partidului Republican. Programul lui se reduce la câteva principii de baza – Reagan afirma ca dorinta lui cea mai mare este sa aduca America în prim-planul scenei internationale. La 23 martie 1983, într-un discurs televizat acesta propune eliminarea oricarei posibilitati de declansare a unui razboi atomic prin construirea, în spatiu, a unui scut capabil sa intercepteze toate rachetele sovietice. Proiectul este utopic deoarece necesita un salt tehnologic si este riscant din punct de vedere financiar. “Razboiul stelelor” este în schimb un incontestabil succes mediatic si politic. Formidabila sfidare – tehnologica si financiara – adresata Uniunii Sovietice se va dovedi mult mai eficace decât se prevedea. Spre sfârsitul anilor ’80, anumiti responsabili sovietici vor recunoaste rolul jucat de “razboiul stelelor” în capitularea ideologica a sistemului sovietic.

Sunt întreprinse mai multe reforme.

Prima: dereglementarea în sistemul petrolier, în cel al telecomunicatiilor, al transporturilor aeriene, al bancilor si concurentei.

Cea de-a doua în sistemul fiscal: urmareste sa simplifice impozitul pe venit suprimând deducerile si reducând impozitele, în special pe cele mai ridicate.

Cea de-a treia directie: lupta împotriva inflatiei printr-un control sever al masei monetare.