Aristotel - politică

Viaţa şi activitatea lui Aristotel

Aristotel (384 – 322 î.Hr.) s-a născut în Stagira, Macedonia (acum în nordul Greciei). Era fiul medicului personal al regelui Macedoniei. La vârsta de 17 ani, a plecat la Atena pentru a studia la Academia lui Platon. Când a murit Platon, în 347 î.Hr., Aristotel a părăsit Atena. Între 342 şi 336 î.Hr., a fost profesorul fiului regelui Macedoniei, viitorul Alexandru cel Mare. S-a întors în Atena în 335 î.Hr. pentru a înfiinţa propria sa şcoală, Lyceum, care rivaliza cu Academia. După moarte lui Alexandru cel Mare in 343 î.Hr., Aristotel a fugit din Atena pentru a evita revoltele antimacedonene. A murit în 322, la vârsta de 62 de ani.

Am avea multe motive să-l considerăm pe Aristotel cel mai mare – în orice caz, cel mai influent – filosof care a trăit vreodată. El a avut o influenţă inestimabilă asupra istoriei gândirii politice. Ideile sale au dominat gândirea politică europeană în perioada târzie a Evului Mediu, în mare parte datorită influenţei pe care a avut-o asupra lucrării Summa thelogiae a lui Toma din Aquino, scrisă în secolul al XIII-lea. Clasificarea constituţiilor, pe care o face ăn Politica, era inca discutată, la 2000 e ani după scrierea acelei lucrări, de către Hobbes în Leviathan (1651) şi de Montesquieu în Spiritul legilor (1748). Influţa lui Aristotel asupra celor mai importante texte din istoria conservatorismului, precum Reflecţii asupra revoluşiei din Franţa (1790) a lui Burke sau Filosofia dreptului (1821) a lui Hegel, este incontestabilă. Contribuţia adusă de el prin Etica nicomahică la

înţelegerea conceptului de dreptate este cea mai importantă din istoria filosofiei vestice şi nu a fost încă egalată. Preluând ideea lui David Ross, ”opera aristotelică poate fi împărţită in trei secţiuni principale: prima constituită din lucrări mai puţin cunoscute , care au fost publicate de el însuşi; a doua din însemnări şi culegeri de materiale pentru tratatele ştiiţifice; iar a treia din lucrările ştiiţifice propriu-zise.”

Cele mai cunoscute lucrări ale lui Aristotel sunt:

Etica Eudemică

Etica Nicomahică

Metafizica

Politica

Aristotel este reprezentat ca un relativist care neagă existenţa unui ideal transcedent si care, in Politica, ne sfătuieşte sa ce concentrăm asupra realizării unui studiu “ştiinţific” al lucrurilor particulare, locale şi specifice istoric, cu alte cuvinte al unei multitudini de idealuri şi valori politice, care sunt observate eupiric.

Aristotel mai este prezentat ca un eupirist si un materialist care a fost interesat numai de lucrurile particulare sau individuale ce sunt observate in lumea inconjuratoare.

Pe planul eticii si al politicii, Aristotel nu este văzut ca un visător utopic. Există mai multe virtuţi, dar cea mai importantă dintre ele este dreptatea, dar şi aceasta este asociată la rândul ei cu valorile de comunitate, ierarhic, ordine, inegalitate şi datorie

Fara nici o îndoială, Platon şi Aristotel sunt cei mai importanţi gânditori pe care i-a dat Antichitatea greacă.