Analiza modului de realizare a INTELLIGENCE-ului în UE și NATO

Atât NATO, cât și UE sunt implicate în combaterea terorismului și proliferarea armelor de distrugere în masă. Aceste două entități au realizat un mare schimb de informații în ceea ce privește activitățile de protecție a populației civile împotriva atacurilor chimice, biologice, radiologice și nucleare. Cele două organizații cooperează și în domeniul planificării intervențiilor în cazul urgențelor civile prin schimbul de informații privind inventarii de măsuri care s-au luat în acest domeniu.

NATO și UE sunt principalii piloni care gestionează activitatea politico-militară din spațiul euro-atlantic, dar care focusează mai ales pe ariile geografice afectate de conflicte sau ciocniri de interese. Marile puteri din actualul mediu de securitate încercă să obțină supremația în locațiile slab gestionate din punct de vedere politic și social, motiv pentru care organizațiile de securitate se implică în menținerea unui echilibru și chiar a păcii.

În actualul mediu geopolitic şi geostrategic, statele Uniunii Europene, prin activităţile de informaţii, contrainformaţii şi securitate, protejează cetăţenii şi statele, realizând menţinerea stabilităţii interne şi consolidarea mediului european de securitate, informaţia pentru securitate având în acest context, valoare strategică.

În opinia mea activitatea de intelligence întreprinsă de orice instituție care asigură securitatea unui anumit spațiu geopolitic, reperezintă un pilon de bază pentru acțiunea de luare a deciziilor, reprezintă un instrument prin intermediul căruia comandanții de la orice nivel ierarhic pot organiza activități de previziune și organizare a forțelor avute în subordine.

Informaţia, obţinută prin forme, metode şi proceduri specifice sau furnizată de către structurile specializate ale statelor membre, are importanţă pentru realizarea acţiunilor de prevenirea şi contracararea traficului ilicit de stupefiante, a reţelelor de imigraţie clandestină, a terorismului, traficului de vehicule furate, a traficului cu fiinţe umane, inclusiv pornografia infantilă, falsului de monedă, traficului de materiale nucleare, spălării banilor, criminalităţii în detrimentul mediului, furturilor organizate, traficului ilicit de bunuri culturale, piratării de produse.

NATO lucrează în cooperare cu organisme ale Națiunilor Unite precum Comitetul ONU contra-terorism, Executivul său și Comitetul Consiliului de Securitate. De asemenea au fost stabilite conexiuni cu ONU pe baza Strategiei Globale de Contra-terorism, NATO lucrând aproape de agențiile ONU.

OSCE cooperează cu NATO pentru a construi securitatea și a promova stabilitatea în spațiul Euro-Atlantic. În ultimii ani dialogul s-a axat pe terorism și pe alte noi amenințări la adresa securității, care astăzi constituie priorități pentru cele două organizații.

Intelligence în UE

Dacă încercăm să pornim din același loc pentru a determina modul în care evoluează intelligence-ul pentru Uniunea Europeană, vom remarca momentul noiembrie 2015, atacurile teroriste din Paris. Apariția acestui eveniment a dus la nevoia de intelligence și cooperare pentru securitate în Europa. Actuala criză a migrațiilor a condus, de altfel, la nevoia de intelligence și cooperare, așa cum situația din Siria a făcut pentru țările europene care s-au implicat.

Chiar dacă au apărut aceste aspect care cer o activitate clară și consecventă în domeniul intelligence, Uniunea Europeană a făcut întotdeauna apeluri pentru creșterea cooperării. Acest fapt poate subestima totuși capacitatea serviciilor de intelligence, iar cooperarea poate să nu se prezinte ca suficientă față de riscurile și amenințările actuale. Deci cooperarea despre care se tot vorbește în Europa nu poate fi pusă înaintea intelligence-ului și nu poate pune la dispoziţie securitatea. Acest lucru a fost conștientizat de membrii Uniunii de 15 ani și fac pași serioși în ceea ce reprezintă dezvoltarea acestui domeniu.

În 2005 coordonatorul UE pentru contra-terorism declara că nu putem ajunge mai aproape de suveranitate și securitate națională decât prin serviciile de intelligence și amintea că la Bruxelles se aflau primii analiști care lucrau în acest domeniu. În urma acestui comentariu și în ciuda sensibilității pe care o purta atunci acest subiect, UE a considerat că trebuie să mărească aportul de resurse care se alocă în acest domeniu. Cooperarea în UE pe bază de intelligence se face astăzi pe trei domenii: impunerea legii, securitate internă și politică externă.

Intelligence-ul a atins cel mai înalt nivel în Ue în ceea ce privește politica securității și suportul pentru instituțiile străine de intelligence. Aceste schimbări au fost făcute chiar și la nivelul Consiliului European. UE a creat un centru de intelligence (IntCen) care se axează pe arii largi ale teritoriilor externe pentru a susține politica și securitatea Uniunii. Acest centru supraveghează terorismul, de exemplu, fie că acesta se manifestă în cadrul Uniunii sau în afara ei. Personalul militar al Uniunii lucrează bineînțeles într-o strânsă coordonare și cooperare cu central de Intelligence, iar rapoartele care iau naștere din această simbioză sunt unice. Centrul de sateliți ai UE susține de asemenea eforturile care se fac în zona intelligence.

Europol-ul (Biroul de poliție europeană) poate fi înțeles că o structură de intelligence a UE mai ales dat fiind faptul că vizează preponderant impunerea legii prin culegerea și exploatarea informațiilor. La momentul actual, Europol-ul este singurul centru unde se realizează intelligence criminalistic.

Viteza cu care serviciile de intelligence s-au dezvoltat în UE indică faptul că drumul parcurs nu a fost unul ușor. De fapt, o serie de obstacole și amenințări au făcut ca această cooperare să nu fie posibilă, iar acestea pot fi grupate în patru categorii:

- preferințe divergenţe. Cu toate că țările pun la dispoziție analiza de intelligence, acestea vor depinde numai de voința și interesele țării respective. Economia unei țări va trebuie să fie în stare să susțină politică pentru care țara optează. De asemenea, dacă țara posesoare de informații consider că informația este valoroasă va opta pentru păstrarea acesteia, astfel informați va căpăta mai multă importanță. Acesta este motivul pentru care problemele de intelligence se transformă în probleme politice.