Analiza comparativă între SUA și Noua Zeelandă

Sistemul de partide

Privitor la sistemul de partide din Noua Zeelandă, putem afirma cu convingere ca este o oglindire a sistemului britanic asa cum este și cazul sistemului de partide din SUA. În ambele țări, gradul de democrație este unul destul de ridicat. SUA este considerată a fi una dintre cele mai veritabile democrații de pe intregul mapamond. În schimb, Noua Zeelanda, așa cum afirmă și Dahl, este fondatoarea primelor sisteme de guvernare cu adevărat democratice din prima decadă a secolului douăzeci. Noua Zeelandă are cele mai îndreptăţite pretenţii deoarece, încă din 1893, a fost prima ţară care a instituit cu adevarat sufragiul universal, adică, dreptul de vot şi pentru bărbaţi şi pentru femei şi pentru minoritatea maori.

Sistemul bipartidist este caracterizat prin procesul alternării la guvernare a două partide politice principale. Fiecare dintre cele două partide deţine posibilitatea reală de a forma majoritatea parlamentară şi de a prezenta, astfel, o alternativă la guvernare. Sistemul politic american, cu Partidul Republican şi Partidul Democrat, este de tip bipartidist. Sistemul de partide din Noua Zeelandă este de asemenea unul bipartidist, in ciuda prezenţei obişnuite a înca unuia sau mai multe partide mici în legislative.

Timp de şase decenii, din 1935 până la mijlocul anilor ’90, Noua Zeelandă a avut cabinete monocolore majoritare, fără excepţii sau întreruperi. Două partide mari – Partidul Laburist şi Partidul Naţional – au dominat politica Noii Zeelande, guvernând alternativ. Cabinetul monocolor majoritar format după alegerile din 1993 a suferit o serie de demisii şi în scurt timp a devenit un cabinet de cvasi-coaliţie (o coaliţie cu demisii şi migrări recente), apoi un cabinet monocolor minoritar – dar toate aceste cabinete neobişnuite au guvernat în ultima etapă a tranziţiei spre noul sistem non-Westminster. Noua Zeelandă a constituit un exemplu perfect al modelului Westminster. Sistemul bipartidist din Noua Zeelandă s-a dovedit aşadar, un sistem aproape pur bipartidist.

Bazele sistemului politic din Statele Unite ale Americii au fost puse in urmă cu mai bine de 200 de ani, practic odată cu constituirea statului nord-american, fiind forma de organizare politică cu cea mai mare stabilitate în timp si totodată, un model pentru alte state. Din perspectivele tipologiei bazate pe criteriul raporturilor dintre puterile statului, sistemul politic al SUA apartine tipului prezidential clasic, însa particularitatile sale fac din sistemul politic american un model de referinţă pentru studiile din domeniu, dar şi un etalon pentru practica politică a altor state.

Cultura politică

.Expresia cultură politică a fost introdusă în politologie în ultima jumătate de secol, mai ales în preocupările cercetătorilor americani. Desigur, au existat termeni generici care acopereau aceeaşi realitate cu multe secole înainte de apariţia acestei expresii, termeni utilizaţi într-un discurs enciclopedic, cu o conotaţie contemplativă sau metafizică. Dar de această dată expresia a fost astfel definită (de pe poziţiile filosofiei pragmatice) încât să poată fi utilizată pentru a compara sistemele şi regimurile politice contemporane, pentru a desprinde tendinţe, reguli şi mecanisme de intervenţie în viaţa politică în sensul adâncirii democraţiei, a sporirii eficienţei activităţilor de guvernare, de gestiune a afacerilor publice.

Primele studii empirice, sociologice au fost dedicate deci culturii politice a democraţiei şi structurilor, proceselor sociale care o susţin. Gabriel A. Almond şi Bingham G. Powell, în 1966, scriau: “Cultura politică este un model de atitudini intelectuale şi de orientări faţă de politică, manifestate în rândul membrilor unui sistem politic. Ea este un domeniu subiectiv care stă la baza acţiunilor politice şi care le conferă importanţă. Astfel de orientări individuale cuprind câteva elemente: orientări cognitive, exacte sau mai puţin exacte, pe tema subiectelor şi convingerilor politice; orientări emoţionale, sentimentul ataşării, angajării, respingerii în raport cu subiectele politice şi orientări estimative, aprecieri şi opinii pe tema unor subiecte politice, ceea ce, de obicei, presupune aplicarea unor standarde apreciative privind subiectele şi evenimentele politice”. ) Cu alte cuvinte, cultura politică reprezintă întreaga reţea de orientări, atitudini, convingeri şi valori prin care individul se raportează la sistemul politic. În acelaşi spirit, Lucian W. Pye concepea cultura politică drept un set de credinţe şi atitudini care dau sens vieţii politice şi care oferă regulile menite să regleze comportamentul politic. Cultura politică americană se distinge de toate celelalte sisteme socio- politice în privinţa mentalităţii şi a funcţionării instituţiilor principale.