Tehnici și Procese Aplicate în Fabricarea Cimentului

Poluarea atmosferică implică emanarea de substanţe dăunătoare organismelor vii în atmosfera. Poluanţi precum oxizii de sulf şi azot, cloro-fluoro-carburile, dioxidul de carbon, monoxidul de carbon, şi funinginea(carbunele) sunt pricipalii contribuitori la poluarea atmosferică. Poluarea atmosferică poate afecta de asemenea ecosistemele acvatice şi terestre dacă poluanţii se dizolvă în apă sau precipita sub formă de ploaie.

Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce reduc, colectează, captează sau reţin poluanţi înainte ca ei să intre în atmosferă. Din punct de vedere ecologic, reducând emisiile poluante cu o mărire a randamentului energetic şi prin măsuri de conservare, precum arderea de mai puţin combustibil este strategia preferată.

Industria cimentului este una dintre cele mai importante în privinţa poluǎrii atmosferice, dând adesea un aspect tipic terenurilor învecinate. Producţia cimentului a ridicat probleme legate de protecţia atmosferei şi a mediului înconjurǎtor, deşi s-au luat mǎsuri esenţiale atât în ceea ce priveşte materia primǎ utilizatǎ, cât şi a tehnologiilor de prelucrare.

Cimentul este un liant hidraulic fin macinat, care amestecat cu apa, formeaza o pasta ce se intareste in timp datorita reactiilor si proceselor de hidratare ce au loc in sistem. Acest liant reprezinta unul dintre materialele indispensabile pentru realizarea constructiilor de orice tip : drumuri, poduri, aeroporturi, constructii civile.

1.Tehnici şi procese aplicate in fabricarea cimentului

Procesul chimic de bază al fabricării cimentului constă în descompunerea carbonatului de calciu (CaCO3) la circa 9000C în oxidul de calciu (CaO, var) şi dioxidul de carbon (CO2); acest proces este cunoscut sub numele de calcinare. Acesta este urmat de procesul de clincherizare în care oxidul de calciu reacţionează la o temperatură ridicată (de obicei 1400-1500oC) cu SiO2, Al2O3 şi oxid feros pentru a forma silicaţi, aluminaţi şi feriţi de calciu care sunt înglobaţi în clincher. Clincherul este apoi concasat sau măcinat împreună cu gipsul şi alţi aditivi pentru obţinerea cimentului. Din cadrul larg al industriei materialelor de construcţii se detaşează, sub aspectul impactului exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de bază, care intra în fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasa amestecată cu magme sau cu argile. Sunt cunoscute şi aplicate doua procedee de fabricare.

Există patru procedee principale pentru obţinerea cimentului: procedeul uscat, semi-uscat, semi-umed şi umed :

- În procedeul uscat, materiile prime sunt măcinate şi uscate până ajung în stadiu de făină brută. Făina este alimentată într-un cuptor cu schimbător de căldură sau precalcinator sau, mai rar, într-un un cuptor lung.

- În procedeul semi-uscat, făina brută este granulată cu ajutorul apei şi alimentată la un schimbător de căldură cu grătar înainte de cuptor sau într-un cuptor lung dotat cu bare încrucişate.

- În procedeul semi-umed pasta este mai întâi deshidratată cu ajutorul filtrelor presă. Turta filtrată este extrudată în granule şi alimentată fie într-un schimbător de căldură cu grătar sau direct într-un filtru presă uscător pentru producerea făinii.

- În procedeul umed, materiile prime (adesea cu un conţinut ridicat de umiditate) sunt măcinate în apă pentru a forma o pastă pompabila. Pasta este alimentata direct in cuptor sau mai intai intr-un uscator de pasta.