Metale și aliaje prețioase - Argintul

1.Generalități

Metale nobile : argint, aur, platină, paladiu, rhodiu, iridium,osmiu și ruteniu se deosebesc de metalele obișnuite prin proprietățile lor fizice și chimice deosebite, prin valoarea lor mare și prin utilizările lor în domenii speciale. Datorită proprietăților anticorosive ridicate în diferite medii agresive și a aspectului lor decorativ aceste metale și aliajele lor sunt de neînlocuit în unele domenii ca : bijuterii, medalii, însemne, contacte electrice, conductor electrici, catalizatori, electrozi, aparatură medicinal, termocupluri, scale și etaloane ale aparatelor de măsură.

Argintul este elementul chimic cu numărul atomic 47. Este un metal prețios, care a folosit în cursul istoriei la baterea monedelor și pentru crearea de bijuterii. În prezent, argintul are și o gamă largă de întrebuințări industriale.

Nume: Argint

Simbol: Ag

Numar atomic: 47

Masa atomica:107.8682 uam

Punctul de topire:961.93 °C (1235.08 K, 1763.474 °F)

Punctul de fierbere:2212.0 °C (2485.15 K, 4013.6 °F)

Numarul de protoni/electroni: 47

Numarul de neutroni: 61

Clasificare: metal de tranzitie

Structura cristalina: cubica

Densitatea la 293 K: 10.5 g/cm3

Culoare: argintie

1.2.Structură atomică:

Numărul de straturi: 5

Primul strat: 2

Al doilea strat: 8

Al treilea strat: 18

Al patrulea strat: 18

Al cincilea strat: 1

2. Istoria argintului

- Primele mine de argint au apărut mai înainte de perioada 3000 i.Hr. Argintul a fost un metal cunoscut de toate civilizațiile antice, însă spre deosebire de aur, este foarte rar găsit în stare naturală, lucru care explică faptul că dacă ar fi mai abundent, tot nu ar putea fi folosit decât mai tarziu. Cu toate acestea, când a apărut prima oară în Egipt, a fost mult mai valoros decât aurul.

-Dezvoltarea Atenei și a civilizației sale remarcabile a fost posibilă datorită exploatării minelor locale de argint de către localnici în zona Laurium, unde au operat din perioada 600-300 i.Hr, producând in jur de 30 de tone de metal pe an.

-“Istoria argintului este strâns legata de cea a aurului. Prin faptul ca si el se gaseste uneori în natura sub forma nativa, cu stralucirea lui deosebita este cunoscut din cele mai vechi timpuri ale antichitatii si folosit la confectionarea podoabelor si apoi la fabricarea monedelor” . Asa incepe orice istorie a unui metal, dupa care se enumera proprietatile chimice, reactiile si atat. Ceea ce nu se prea stie de argint, sau se stie foarte putin este ca argintul prezinta un grad foarte inalt de ecranare a undelor electromagnetice.

-Argintul are proprietatea de a ecrana aceste unde, fara să fim nevoiți să ținem un scut de argint după noi. De asemenea argintul este antimicrobian, este unul dintre metalele ce prezintă o conductibilitate termică ridicată, neutralizeaza mirosurile.

-Argintul face parte din grupa metalelor nobile, datorită faptului ca nu se oxideaza în aer si că rezistă cu succes la acțiunea majorității substanțelor chimice. Destinul acestui metal s-a împletit de multe ori cu cel al aurului, adesea fiind însă plasat pe locul secund. De fapt în mai toate zăcămintele aurifere, ceea ce numim aur este în realitate un aliaj natural de aur si argint numit electrum.

-Argintul cristalizează în sistemul cubic, având dintre toate elementele chimice, cea mai mare conductibilitate electrică și calorică. Este mai maleabil decăt cuprul și mai dur decat aurul. Prezintă un luciu metalic și are culoarea albă-argintie cu stralucire vie caracteristică. Argintul este substituit în proporții variabile cu aur, uneori cu mercur si mai rar cu arsen, stibiu, bismut, platină și cupru sub formă de amalgan. Argintul nu se combină direct cu oxigenul, dar dizolvă în stare topită cantitați foarte mari de oxigen pe care îl elimină la solidificare, cu atâta violență încât aruncă stropi metalici. Este motivul pentru care argintul curat nu se poate turna în forme. In prezent, cele mai mari producții de argint se obțin din Australia, America de Sud, America de Nord, Europa, si Africa. În preistorie argintul era cunoscut de unele populații și folosit în cantități mari pentru prelucrarea bijuteriilor, dar și ca mijloc de schimb. Producția de argint în timpul antichității a cunoscut o dezvoltare deosebită în Persia și în statele din jurul Marii Mediterane.

-Argintul fiind cunoscut de timpuriu, a avut in timp o multitudine de intrebuintari, ce apareau pe masura cunoasterii propietatilor sale. Pentru confectionare bijuteriilor se folosesc aliaje de argint si cupru cu diferite titluri, care in unele tari sunt legalizate si se exprima in miimi(‰). De exemplu, in Franta, titlul I de argint are 950‰, iar titlul II are 800‰ .Titlul aliajului pentru vesela coboara uneori pana la 750 ‰ si chiar mai putin; de mentionat ca si in acest caz aliajul ramane alb-argintiu, daca nu depaseste 50 % cupru.

-Argintul se preteaza la toate genurile de bijuterii, ce se disting dupa moda si tehnica de lucru, unele sunt policrome cu un efect stralucitor si cu forme armonioase. Procedeele de fabricare sunt aceleasi ca si la bijuterile din aur. Pe baza cercetarilor arheologice se poate afirma ca folosirea argintului pentru bijuterii are o vechime multimilenara si ca, de-a lungul mileniilor, mestesugul confectionarii din argint a bijuteriilor s-a perfectionat, ajungand la realizari de o valoare artistica deosebita.