Imbinarea Conductelor din Polietilena Pentru Distribuția Gazelor Naturale

Polimerul etilenei – polietilena, este o hidrocarbura parafinica macro-moleculara , cu structura in special normala, liniara. In ceea ce priveste structura catenei, , polietilena este cel mai simplu polimer, iar derivatii ei pot apartine diferitelor clase de polimeri. Astfel, aproape toti polimerii pe baza de compusi monovinilici pot fi considerati ca derivati ai polietilenei, in care unul sau mai multi atomi de hidrogen sunt substituiti prin alti atomi sau prin grupe.

Polietilena este o masa plastica relativ noua; ea a fost sintetizata in anul 1939 si a inceput sa fie utilizata in tehnica de-abia in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Substanta initiala pentru obtinerea polietilenei este etilena, un gaz cu un punct de topire , cu punct de fierbere si cu greutate specifica 0,570 (la punctul de fierbere). Etilena este o materie prima ieftina si accesibila, care se obtine in special la piroliza si la cracarea fractiunilor petroliere.

Alaturi de acetilena, etilena se utilizeaza pe scara larga pentru obtinerea unei serii de monomeri dintre cei mai importanti (clorura de vinil, stiren, clorura de viniliden, esteri acrilici etc.). desi materia prima este realtiv accesibila si ieftina, la obtinerea directa din acetilena a produsilor macromoleculari s-au intampinat dificultati mari. Acestea se explica in special prin marea inertie pe care o are etilena la desfacerea dublei ei legaturi. Structura simetrica si lipsa grupelor polare in compusii monovinilici determina tendinta lor redusa de polimerizare.

Obtinerea polietilenei

Polimerii etilenei au fost obtinuti pentru prima oara inca in anul 1884 de savantul rus G.G.Gustavson, prin polimerizarea etilenei in prezenta bromurii de aluminiu. Hidrocarburi parafinice asemanatoare, in special cu greutati moleculare mici, au fost obtinute ulterior prin reactia lui E.I.Orlov de hidrogenare catalitica a oxidului de carbon, cum si printr-o serie de alte reactii.

In prezent, din etilena se pot obtine produsi cu diferite greutati moleculare si cu diferite consistente (de la benzine si uleiuri de uns pana la hidrocarburi parafinice solide); formarea acestor produsi depinde de procesele utilizate, care determina polimerizarea in trepte sau prin reactii inlantuite. Aceste procese depind la randul lor de conditiile de polimerizare, de natura catalizatorului (initiatorului), de presiune si de temperatura.

Pentru a dirija reactia in sensul obtinerii produsilor macromoleculari solizi (polietilene tehnice), adica in sensul reactiei de polimerizare prin reactii inlantuite, trebuie sa se utilizeze presiuni inalte si sa se efectueze reactia in prezenta initiatorilor (oxigen, peroxid de benzoil etc.).

Introducere

La nivel mondial piata tubulaturii din polietilena (PE) este in plina expansiune,statisticile avansand cifre de peste 370 milioane de metri liniari in anul 2003,cu o crestere de pana la 400 milioane de metri liniari in 2006,si cu o tendinta de crestere la 500 milioane pana in anul 2012.Aceasta crestere a pietii se realizeaza in detrimental materialelor clasice,precum otelul si cuprul,avand drept fundament versatitatea materialului.Usurinta punerii in opera,stabilitatea in timp si siguranta sistemelor care utilizeaza polietilena,materialul fiind stabil in gama de temperature intre -100 °C si 100 °C.