Aurul și Argintul

Se crede ca aurul a fost descoperit inaitea cuprului . Cules sub forma unor bucati stralucitoare din nisipurile raurilor si depunerile aluvionare , a fost intotdeauna un metal de ornament , apreciat pentru luciul sau galben , dar mai ales pentru stabilitatea sa fata de agentii corozivi . Usor de prelucrat prin ciocanire el lua forma diverselor obiecte de podoaba sau de cult cunoscute in antichitate . Este adevarat ca in mormintele regale de la Ur s-au gasit arme de aur ; ele erau insa probabil simboluri si se foloseau pentru scopuri rituale si nu au fost utilizate realmente in razboi . Vechile topitorii faceau cuie de aur pentru fixarea placilor de aur la structurile de lemn care foloseau la decorarea palatelor sau mormintelor .

Aurul negativ gasit in nisipurile raurilor sau chiar sub forma de pepite in mine este intotdeauna aliat intr-o masura mai mare sau mai mica si de obicei elementul de aliere este argintul. Ca urmare , bucatile de aur gasite in diverse locuri variaza mult in compozitie si culoare . Cele doua metale sunt atat de legate unul de celalalt incat vechii egipteni numeau argintul , aur alb . Descoperirile arheologice facute la Troia – cetate ce a cunoscut 9 etape de dezvoltare si care a fost in cele din urma distrusa de grecii din Micene la sfarsitul mileniului II , in urma unui celebru razboi iscat mai putin din cauza frumoasei Elena , cat mai ales pentru inlaturarea suprematiei troienilor la stramtoarea Dardanele – au scos la iveala nenumarate obiecte de podoaba , printre care ace , brose si chiar vase din tabla de aur prelucrata prin ciocanire , toate dovedind o maiestrie deosebita in arta prelucrarii . Ele apartin in special perioadei cunoscute sub numele de Troia II ( mijlocul mileniului III ) , dar traditia prelucrarii aurului era mult mai veche .

Metalurgia aurului are vechi radacini si in Europa Centrala , unde cantitati importante de aur s-au gasit mai ales in raurile Transilvaniei . Dovezile arheologice arata ca aurul s-a strans si prelucrat in aceste regiuni mult inainte de extragerea si topirea cuprului .

Aurul era la mare pret la popoarele Mesopotamiei si Egiptului , ca si printre comerciantii din Creta ( si asa cum am vazut Troia ) si este foarte probabil ca metalul obtinut din raurile transilvane sa fi constituit un mijloc de plata pentru bunurile de comert care intrau in Europa Centrala din Insulele Marii Egee si din Asia Mica .

De altfel , in general , aurul a constituit in antichitate ca si mai tarziu mijlocul de plata cel mai folosit . Pe la anul 2000 i.e.n. templul din Teba primea un tribut anual de 55kg aur , iar prin 1400 i.e.n. nubienii plateau egiptenilor un tribut anual de 250 – 300 kg aur . Intr-o singura ocazie numai , Amenhotep al II-lea a luat sirienilor nu mai putin de 1500 kg aur . Nu pare deci de mirare , tinand seama de cantitatile de aur ce se vehiculau , ca sicriul lui Tutankhamon a fost confectionat in intregime din aur , cantarind nu mai putin de 110 kg .