Utilitatea modelului arborelui de decizie pentru îmbunătățirea procesului decizional în administrația publică din România

I.1 Consideratii generale.

Activitatea administratiei publice, indifrent de nivelul sau, de domeniile sale, de autoritatiile ori de functiile publice in care se exprima, se realizeaza "pe baza intentiei si a deciziei umane"1 de a efectua acesta activitate.

Decizia apare, insa, nu numai ca un element caracteristic al activitatii umane din administratia publica, ci ea este elementul esential al orcarei activitati umane, in special al gandirii,2 in vederea atingerii unui scop si al selectionarii mijloacelor pe care urmeaza sa le utilizeze pentru atingerea acestui scop.

In acest sens, se cunoaste ca aproape in orce moment omul este pus in fata unui numar, mai mare sau mai mic, de alternative generale fie dim mediu extern, fie din cel intern, activitatea sa fiind determinata de capacitatea de a le compara, evalua, alege si a decide dintre toate pe cea mai adecvata.

In general, prin conceptul de decizie se intelege "terminarea normala a deliberarii intr-un act voluntar"3 iar obiectul sau este "sa opereze alegeri de scopuri si mijloace.4

Cat priveste decizia administrativa, ea reprezinta "p manifestare de decizie a administratiei, premergatoare unui actiuni sau inactiuni, prin care se opteaza pentru o varianta in vederea realizarii unui scop.5

In acest context, decizia reprezinta un element indispensabil al coeziunii si al duratei orcarei activitati umane ea pune in evidenta doua elemente constitutive: intelegerea si vointa, decizia rezultand din raportul care se stabileste intre acestea.6

In activitatea de zi cu zi, oamneii isi stabilesc scopurile pe care le urmaresc si isi aleg mijloacele adecvate pentru realizarea acestor scopuri. Insa, este evident ca nu tot ceea e isi propune, in general, omul se si realizeaza cu mijloacele de care dispune. Drept, urmare el trebuie sa opteze, sa aleaga, dintre toate scopurile propuse, pe cele considerate, in mod cert, realizabile, altfel spus sa ia o decizie.

In acest cadru, decizia apare ca un act, ca actiune sau inactiune umana, prin care se opereaza o alegere intre mai milte posibilitati.

Alegerea prin care se opereaza in actul deciziei presupune, implicit, si indeplinirea anumitor criterii. Aceste criterii au intodeauna un anumit grad de flexibilitate tocmai datorat factorului uman, ele evoluand de la o perioada istorica la alta, de la o tara la alta,in functie de conditiile economice si filosofice ale oamenilor.

Rezulta ca fundamentul unei decizii implica urmatoarele condtii:7

1. O alegere intre mai multe posibilitati; atat timp cat cel care trebuie sa decida nu si-a exprimat optiunea pentru una dintre variante nu se poate vb de decizie. Cu alte cuvinte, caracteristica deciziei consta, tocmai, in renuntarea la toate celalalte posibilitati, in afara de una,cea aleasa.

1 A.Rosca si colaboratorii- Tratat de psihologie general, Editura didactica si pedagogica,1996,p381

2 P..Janet, L'intelligence avant le langege, Paris, Flammarion, 1935

3 A.Lalande , Vocabulaire tehniqe et critique de la psilosophie, Paris , P..U.F., 1690, p. 200

4 Henri Buch, La decision, in: Traité de science administrative,op. Cit., p 431

5 Charles Debbasch, op. Cit., p.94; M.T. Oroveanu, op. Cit., p 284

6 Henri Buch, op. Cit. p 432 ; Alexandru Negoita, op. Cit. p. 127

7 Idem

In ceea ce priveste activitatea administratiei publice, cadrul sau este bine precizat de dispozitiile actelor normative, ca atare, functionarii publici si autoritatile administrative vor face o alegere dintre mai multe soluti de apreciere, numai cand au o asemenea optiune prestabilita legal. Atunci, cand legea prevede expres ce trebuie sa faca autoritatea administratiei publice numai putem vorbi de o decizie administrativa, ci de un domeniu de executare.8

2. Alegerea sa fie constienta, precedata de o deliberare; gestul sau impulsul instinctiv nu poate constitui o decizie;

3. Alegerea trebuie sa aiba unul sau mai multe scopuri. Aceasta conditie pune in valoare decizia fata de celelalte activitati umane ce cuprind scopul in ele insusi (de pilda emotia estetica);9

4. Alegerea trebuie sa conduca la actiune. Decizia in cazul acestei conditii, reprezinta actul de vointa luat dupa deliberarea, care pregateste declansarea unei actiuni ce asigura o anumita reaizare. Daca decizia nu duce la actiune ea este o simpla declaratie de intentie.10

I.2 Elementele deciziei

Analiza notiunii de decizie, in general, ne conduce la faptul ca aceasta semnifica un raport, care se realizeaza intre intelegere si vointa, ca elemente fundamentale.11

1. Intelegerea. Asamblu operatiunilor rationale si psihice ale gandirii alcatuiesc facultatea de intelegere a omului. Acesta are in vedere toate fenomenele umane, rationale si nerationale. Ca atare, a intelege inseamna a concepe, a judeca, a rationa,13 dar si a avea emotii si sentimente.

Ca element al deciziei, intelegerea trebuie sa se realizeze dupa anumite proceduri grupate, in cadrul general al discutiilor sau al deliberarii.

2. Vointa. Indiferent cat de profunda este o analiza si cat de clara opinia formata cu privire la scopul propus ori la obiectivul urmarit sau la mijloacele necesare realizari acestuia, oamenii trebuie sa se hotarasca pentru a actiona intr-un anumit sens. Acesta hotarare reprezinta expresia vointei sale.

Vointa reprezinta afirmarea unei tendinte cu care se indentifica cel care decide, ea este impulsul care determina omul sa actioneze intr-un anumit sens, il face sa treaca de la intentia de a actiona la ctiunea in sine.

Vointa presupune implicarea anumitor calitati morale, spirit hotarat, dorinta de realizarea a binelui comun si a interesului general, ca si o anumita determinare, curajul pentru a inlatura ezitarile in alegerea actiunii.