State cu parlamente unicamerale din UE

INTRODUCERE

Unicameralismul se referă la un sistem parlamentar în care o legislatură sau parlament nu are decât o singură cameră legislativa.

Cei care susțin acest sistem spun că funcția de revizuire și de control a legislației de către cea de-a doua cameră poate fi realizată și de comisiile parlamentare. În cele mai multe asemenea cazuri, statele au avut două camere însă au renunțat la una. Aceasta fie pentru că legiferarea a fost obstrucționată de camera superioară, ca în cazul Landsting-ului danez care a fost desființat în 1953, fie pentru că una dintre "jumătățile" parlamentului s-au dovedit ineficiente, cum s-a întâmplat în 1951 în Noua Zeelandă, când a fost desființat Consiliul Legislativ. O altă problemă care poate apărea este cea a comisiilor de mediere care sunt înființate când cele două camere nu ajung la un punct comun. Un exemplu în acest sens este statul american Nebraska, care a renunțat la bicameralism pe motiv că aceste comisii au prea multă putere. Numărul parlamentelor unicamerale este aproximativ același cu cel al celor bicamerale, însă cele mai multe țări cu o singură cameră sunt pe continentul african. Foarte multe exemple sunt însă și în Europa, unde România apare ca o insulă a bicameralismului între țări cu sistem unicameral.

În cadrul Uniunii Europene, 14 din cele 27 de state au parlamente unicamerale: Bulgaria, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Luxembourg, Malta, Portugalia, Slovacia și Suedia.

CAPITOLUL 1. UNICAMERALISM- ARGUMENTE PRO ȘI CONTRA

1.1. PARLAMENTUL UNICAMERAL- ARGUMENTE PRO

- Parlamentul unicameral asigură rapiditate, fluiditate, cursivitate activităţii legislative. Un asemenea parlament ar fi foarte util şi eficient societăţilor care trec de la un sistem politic totalitar de genul comunismului la unul democratic, unde există o mare nevoie de reformare şi restaurare legislativă;

- Fiind redus numeric, parlamentul unicameral necesită mai puţine cheltuieli pentru întreţinerea şi funcţionalitatea sa;

- Existenţa sistemului parlamentar unicameral uşurează relaţia dintre parlament şi Executiv, evitând eventualele tensiuni, opoziţii ce s-ar putea naşte în cazul parlamentul bicameral, între camerele acestuia, între acesta şi Executiv sau instituţia şefului statului.

1.2. PARLAMENTUL UNICAMERAL- ARGUMENTE CONTRA

- Sub aspectul democraţiei, parlamentul unicameral nu ar constitui o reprezentare prea fidelă a voinţei poporului, întrucât prin numărul redus al membrilor săi, acesta ar fi un element restrictiv, limitativ;

- Într-un parlament unicameral se creează o mult mai mare posibilitate de subordonare sau de dominare a sa de către forţa politică, care deţine majoritatea sau de executiv, fapt ce ar putea crea premisele instaurării despotismului sau chiar a dictaturii. O asemenea posibilitate se poate crea şi pentru şeful statului sau cel puţin acesta şi-ar putea impune mai uşor propria strategie politică;

- Uşurinţa, rapiditatea, fluiditatea în adoptarea legilor, care ar fi caracteristică parlamentului unicameral, ar fi în detrimentul calităţii şi consistenţei actului legislativ.

CAPITOLUL 2. UNICAMERALISMUL ÎN FINLANDA

2.1. FINLANDA- DATE GENERALE

Nume oficial: Republica Finlanda

Suprafata: 338.145km²

Populatie: 5.238.460

Capitala: Helsinki

Moneda: euro

Limba oficiala: finlandeză si suedeză

Republica Finlanda, în limba finlandeză- Suomi, este situată în nordul Europei. Capitala statului este Helsinki, iar limbile oficiale sunt finlandeză și suedeză.

Conform Constituției, Finlanda este republică democratică semi-prezidențială. Președinte este doamna Tarja Halonen.

Parlamentul ( Euduskunta) are o structură monocamerală și este compus din 200 de membri aleși prin vot direct, pentru un mandat de 5 ani, printr-un mod de scrutin de tip proporțional.. La rândul lor aleg un Speaker și doi adjuncți ai acestuia. Întreaga țara este împărțită în 12 provincii, fiecare cu propriul guvern local.

2.2. EDUSKUNTA- PARLAMENTUL FINLANDEZ

Tipul de sistem electoral folosit 199 dintre reprezentanţii Parlamentului sunt aleşi printr-un sistem de reprezentare proporţională cu

scrutin de listă şi vot preferenţial obligatoriu, scrutinul fiind organizat la nivelul celor 15 circumscripţii electorale care corespund unitaţilor administrative ale ţării. Într-una dintre circumscripţii (Insulele Äland), se alege un singur deputat, anume candidatul care obţine cel mai mare număr de voturi.