Societatea civilă - garanția practicilor democratice

Societatea civilă- definiţie,context

Societatea Civilă provine din limba latină (civilis societas) şi a apărut pentru prima dată în unul dintre discursurile oratorului roman Cicero,aceasta desemnand condiţiile ce caracterizează o comunitate politică suficient dezvoltată şi care aveau atribuţii civile.

Havel definea şi el Societatea Civilă ca fiind o sferă a interacţiunii sociale între stat şi societate,independentă în raporturile cu structura publică şi privată,definind-o foarte sugestiv”forţa vieţii”.

Privită în mod tradiţional Societatea Civilă este centralizată pe ideea de bine public avînd rolul de a media între cetăţeni şi instituţiile publice.

Sergiu Tamas, in "Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică" (Editura Academiei Române, 1993), afirma că "formarea societăţii civile este rezultatul unei mişcări spontane şi creatoare a cetăţenilor care instituie în mod benevol diverse forme de asociere politică, economică, culturală.

În concepţia modernă termenul de Societate Civilă capătă noi conotaţii apărând ca o formă sublimă ori statică a relaţiilor celor fără de putere aflaţi în faţa puterii

Dacă ar fi să avem în vedere o definiţie modernă acceptată în totalitate ar fi cea dată de către Centrul pentru Societatea Civilă - "Societatea civilă se referă la un set de instituţii, organizaţii şi conduite situate între stat, afaceri şi familie. Aceasta include organizaţii non-profit, organizaţii filantropice, mişcări sociale şi politice, alte forme de participare socială şi civică".

De aici putem desprinde pentru început faptul că Sociatatea Civilă reprezintă o formă democratică de asociere a cetăţenilor pentru a face faţă presiunilor exterioare şi mai ales din partea statului ,la nivel formal am spune, putându-se totuşi accentual şi pe forma politică deoarece în unele concepţii Societatea Civilă apare ca o forţă politică ,economică şi culturală ce caută un mod benevol de apreciere ,de exteriorizare a valorilor în raport cu celelalte societăţi umane.

Realizarea medierii între cetăţeni şi stat se face de către Societatea Civilă prin constituirea de reţele de comunicare între diferite compartimente sociale cu ajutorul dialogului ce are ca scop influienţarea puterii politice asupra problemelor sale dar şi realizarea în mod neevitabil a consensului social influienţând prin acest mod aşa numită “societatea politică”.

Unii autori acordă Societăţii Civile şi un sens restrîns tot raportând-o pe aceasta cu puterea democratică pe care o deţine aceasta ,plecând tocmai de la consensul social pe care aceasta îl realizează ,consens cu ajutorul căreia îşi alege reprezentanţii ce au ca menire să le promoveze interesele,transferând în acest mod puterea în mâinile reprezentanţilor,reprezentanţi care odata delegaţi cu putere imbracă altă formă şi anume o formă politică care are am putea spune o dublă ipostază

Prima ipostază ar fi că puterea politică odată ce capătă legitimitatea de la Societatea Civilă este un reprezentant al Societăţii Civile pe plan internaţional ,dar să nu uităm de faptul că puterea politică chiar dacă reprezintă interesele societăţii aceasta este totuşi creeatoare a instituţilor statale

Modul de acţiune si influienţa democratică a Societăţii Civile

După cum am văzut Societatea Civilă acţionează indirect în toate domeniile vieţii politice ,economice şi sociale dar un rol important îl are la nivelul puterii politice deoarece deţinând puterea de aşi legitima reprezentanţii pentru a le promova interesele atât intern cat şi extern atunci când această formă de organizare îmbracă formă statală.

Deobicei putem confunda foarte uşor Societatea Civilă cu statul însăşi dacă ne raportăm la faptul că instituţiile statale sunt formate de către reprezentanţii Societăţii Civile şi anume de către puterea politică.

Dar această reprezentare este doar o latură a Societăţii Civile deoarece după aceasta include organizaţii non-profit, organizaţii filantropice, mişcări sociale şi politice, alte forme de participare socială şi civică.Ne putem raporta la nivelul de acţiune politic al Societăţii Civile doar dacă o privim ca organizare a cetăţenilor în partide politice.

Totuşi Societatea Civilă îmbracă dar şi acţionează în acelaşi timp la nivelul formelor sale instituţionalizate cum ar fi:

- organizaţii nonguvernamentale (ong-uri);

- organizaţii comunitare (community-based organizations);

- asociaţii profesionale;

- cluburi civice;

- sindicate;

- organizaţii filantropice;

- cluburi sociale şi sportive;

- instituţii culturale;

- organizaţii religioase;

- mişcări ecologiste;

- media;

Scopul Societăţii Civile într-un stat este tocmai acela de a activa prin aceste forme instituţionale în acele zone ale societăţii pentru a reduce inegalităţile dintre diferitele grupuri sociale militând în acelaşi timp pentru modernizarea societăţii în ansamblul ei,atît social cît şi politic.

Am văzut faptul că Societatea Civilă acţionează la toate nivelurile vieţii sociale,având astfel un grad de autonomie în raport cu statul tocmai datorită „puterii” pe care aceasta o deţine într-un stat democratic.

Putem spune că aceste forme de organizare ale Societăţii Civile reprezintă garanţia democraţiei într-un stat de drept tocmai prin implicarea liberă a cetăţeanului la viaţa comunităţii făcând în aşa fel încât interesul pe care acel grup sau organizaţie îl are sa devină mai relevant devenind în acest mod interes general.