Sistemul instituțional al UE

Unicitatea construcţiei europene se reflectă în primul rând în arhitectura instituţională. Statele acceptă să delege o parte din puterile lor suverane unor instituţii comune create prin tratatele fundatoare, cu modificările succesive, instituţii al căror scop este să asigure o participare democrate a Statelor membre la luarea de decizii.

În momentul actual funcţionarea Uniunii de bazează pe cinci instituţii fundamentale: Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul de Miniştri (numit şi Consiliul Uniunii Europene), Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE) şi Curtea de Conturi. Tratatul constituţional consacră formal funcţionarea Consiliului European ca instituţie de sine stătătoare.

Pe lângă aceste instituţii mai funcţionează o serie de instituţii bancare şi anume: Banca Centrală Europeană, Banca Europeană pentru Investiţii şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie si Dezvoltare.

În continuare vom prezenta şi organismele consultative: Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor.

I. Instituţii fundamentale

Parlamentul European

Organizare şi funcţionare

Parlamentul se întruneşte în sesiune anuală ordinară, împărţită în 12 perioade de sesiune, de câte o săptămână în fiecare lună, care sunt prevăzute să se ţină lunar, începând cu a doua zi de marţi a lunii martie(sau în prima zi de marţi a lunii următoare datei alegerii acestuia). Durata acestuia este de o săptămână, totalizând aproximativ 60 de zile pe an. Parlamentul se poate întruni şi în sesiuni extraordinare, dacă acestea sunt convocate ca urmare a cererii majorităţii membrilor săi, a Consiliului sau a Comisiei.

Parlamentul poate lucra în mod valabil şi îndeplini atribuţiile sale dacă este realizat un cvorum de o treime din membrii săi.

Dreptul de vot este personal, votul prin procură fiind interzis. Dezbaterile sunt publice, cu excepţia cazului în care Parlamentul decide altfel cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate. Parlamentul European este singura instituţie comunitară ale cărei dezbateri sunt publice. Dezbaterile, opiniile şi rezoluţiile Parlamentului se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În organizarea şi funcţionarea sa Parlamentul European se conduce după un Regulament Interior care este permanent actualizat.

Conform art. 9 din Regulamentul interior al Parlamentului European, sesiunile nu sunt limitate în timp, putând dura în toată perioada unui an calendaristic, fapt care le deosebeşte de situaţia sesiunilor parlamentare naţionale. De asemenea Parlamentul poate decide întreruperea sesiunilor anuale (conform art. 9 din Regulamentul interior).

Parlamentul European este unicameral, iar structura sa cuprinde: Biroul, Conferinţa Preşedinţilor, Preşedinţia, Comisiile parlamentare, Grupurile politice, Serviciile administrative, Mediatorul european ( ombudsman-ul).

Biroul este compus din Preşedintele Parlamentului European şi 14 Vicepreşedinţi, aleşi de Parlament pentru o perioada de 2 ani şi jumătate, reprezentând jumătate din durata mandatului parlamentarilor, cu posibilitatea de a fi realeşi.

Preşedintele este desemnat cu majoritatea absolută a voturilor exprimare la primele tururi de scrutin. Dacă se ajunge la cel de-al patrulea tur de scrutin, va fi ales dintre primii 2, cel care a obţinut cele mai multe voturi, iar în caz de egalitate, cel mai în vârstă.

Vicepreşedinţii sunt aleşi în 3 tururi de scrutin, dacă se impune, în primele două fiind necesară majoritatea calificată, iar in cel de-al treilea majoritatea simplă. Totodată, sunt aleşi şi 6 chestori, membri ai biroului cu drept de vot consultativ. Chestorii sunt aleşi după aceleaşi criterii ca şi vicepreşedinţii, iar îndatoririle lor sunt de natură administrativă şi financiară. Biroul rezolvă problemele financiare şi de organizare, adoptă reglementări privind funcţionarii Parlamentului şi numeşte secretarul general al acestuia, care conduce activitatea serviciilor parlamentare şi a funcţionarilor Parlamentului.

Secretarul general, la fel ca şi secretarii generali ai Consiliului şi Comisiei, au un rol important în funcţionarea Parlamentului, desfăşurând o activitatea permanentă.

Biroul lărgit este format din Preşedinte şi din preşedinţii grupurilor politice parlamentare, suplimentaţi eventual de câte un membru al grupurilor. Biroul lărgit are atribuţii de organizare internă, de stabilire a relaţiilor cu alte instituţii şi organe comunitare şi asigură funcţionarea politică a Parlamentului European.

Conferinţa preşedinţilor are in componenta sa Presedintele Parlamentului European si presedintii grupurilor politice. In competenta Conferintei intra si doi reprezentanti ai parlamentarilor independenti. Conferinta presedintilorare un rol important in structura organelor de conducere ale Parlamentului European.

Preşedintele Parlamentului este un deputat propus de un grup parlamentar şi ales cu majoritatea absolută de voturi, pentru o perioadă de 2 ani şi jumătate. Teoretic, Preşedintele este ales în fiecare an la începutul sesiunii anuale, adică în martie, la Strassbourg. În realitate pentru a evita o rotaţie prea rapidă el este ales pentru 2 ani şi jumătate, ceea ce înseamnă că schimbarea preşedintelui are loc la mijlocul legislaturii. Alegerea comportă mai multe tururi de scrutin, deoarece pentru a fi ales în cadrul primelor 3 tururi este necesară o majoritate absolută. În al patrulea tur de scrutin, pot fi candidaţi doar primii 2, care au obţinut cel mai mare număr de voturi în turul al treilea de scrutin.