Sfera Publică și Transformarea ei Structurală

Sfera publică –termenul are o tradiţie veche, în Grecia antică se făcea distincţia între spaţiul căminului- sfera privată,definită economic şi cel din afara lui, care se definea cel mai adesea politic. În Roma se referea la res publica. Dar în antichitate atât sfera publică cât şi cea privată emanau de la o aceeaşi putere militară. În evul mediu fiinţarea publică era cea de ordin superior, era o formă de comportare nobilă, care cerea reprezentarea prin simboluri, embleme, haine alese. Nobilul trebuia să reprezinte, să fie într-un anumit fel. Burghezul, spre deosebire de nobil, trebuie să aibă şi nu să încaercă să pară.

Religia a fost prima sferă de autonomie privată.

Mai târziu cu dezvoltarea comerţului, ce presupune rsicuri din ce în ce mai mari, era nevoie de garanţii, nevoia unui stat fiscal. Astfel administrarea permanentă şi aramata permanentă au format noua sferă publică.

Economia modernă a dus la o ieşire din sfera privată în cea publică prin dependenţa traiului de zi cu zi de ceilalţi. Acelaşi proces e suprins şi de transformarea corespondenţei private în ziare. Acest instrument a fost preluat ptr scopuri administrative dar şi pentru a ridica nivelul de cunoaştere al populaţiei, profesorii erau obligaţi să trimită note informative pe înţelesul tuturor la ziar.

Publicul –termenul vine de la o lume a spectatorilor şi cititorilor, ceea ce se supune judecăţii publicului are publicitate ( adică e făcut public, nu în sensul de azi ).

Opinia publică –o părere generală, ceea ce se crede. Raisonnement public- apel la raţiune şi critică a ceea ce se întâmplă. Burghezii, persoane private nu au acces la puterea politică, de aceea încearcă să o controleze din afară, prin criticarea ei. Sfera publică literară provenită din păturile mijlocii cultivate, avangarda burgheză, învaţă arta raisinnemnetului public. Sfera publică literară face trecerea de la sfera publică de Curte şi sfera publică burgheză prin legitimarea intelectuală. În instituţiile cafenelei şi ale salonului s-a dezvoltat sfera publică literară, aici burghezii şi nobili au fost consideraţi egali ptr. prima oară, datorită tipului de comunicare raţională, care făcea abstracţie de statutul social.

Observăm apoi o extindere a sferei private a familei în cea publică prin modul de a ţine corespondenţa, de a îşi construi casa. Ea devine sfera publică a persoanelor capabile să îşi folosească raţiunea, să critice prin acaesta puterea, ce va fi pusă sub legi, ce se justifică raţioanl.

Sfera publică burgheză se bazează pe identitatea fictivă a celor două roluri jucate de persoanele private, constituite ca public, adică a rolului de propietar şi a rolului de simplă fiinţă omenească.

Puterea politică va fi limitată de normă care se va manifesta ca ratio nu ca voluntas prin surprinderea a ceea ce e necesitate practică.

Sfera publică se opune oricărei forme de dominaţie. Burghezul era cel care stabilea care erau interesele generale, dar oricine putea deveni burghez, de aceea nu era o formă a domniaţiei.