Relațiile științei administrative cu celelalte științe

Administratia publica implica un numar complex de preocupari si functii,iar din acest motiv in calitatea sa de teorie sau disciplina intelectuala ii lipseste coerenta.In Statele Unite au fost identificate trei abordari,relative la administratia publica1:manageriala,juridical si politica,iar in Europa ,in anii '60 a existat o dezvoltare spectaculoasa a studiilor privind stiinta administrative,si se pot identifica patru abordari diferite:juridical,manageriala,politica si sociologica.Termenul de "stiinta administrative" acoperea cercetari ce aveau obiecte de studiu foarte variate.

1.Din punct de vedere juridic, administraţia se defineşte ca ansamblul resurselor umane şi materiale, care sub autoritatea Guvernului, are misiunea de a asigura executarea legilor şi de a le aplica, la cazurile concrete şi la cerinţele vieţii sociale. Această din urmă definiţie confirmă poziţia subordonată a administraţiei faţă de lege, ea, deţinând, totodată, prerogative de putere publică care îi permit să se impună voinţei individului (particularilor). Administraţia, însă, nu se confundă cu statul însuşi. Misiunile administraţiei nu sunt niciodată primare, ci secundare; ele constau în a îndeplini sarcinile pe care organele

fundamentale ale statului i le incredinteaz.

În societatea contemporană, administraţia nu mai poate soluţiona problemele dinsfera sa, călăuzindu-se după precedente, bazându-se numai pe sisteme empirice; eatrebuie să fie dinamică, creatoare şi să realizeze operativ obiectivele urmărite. Acestconţinut a devenit mult mai complex, deoarece, în accepţiunea actuală, a administraimplică mai întâi a prevedea, apoi a organiza, a conduce sau a coordona, precum şi a controlului.

Abordarea juridical avea ca scop o mai buna cunoastere a structurilor si functionarii administratiei publice.Adeptii acestei abordari faceau distinctie intre "stiinta administrative" si "dreptul administrative,prima fiind considerate o dosciplina pozitiva ,iar cea de-a doua drept o disciplina normative,bazata pe metodele logicii formale sip e un rationament deductive.

Adeptii acestei abordari au ramas tributarii influentelor dreptului administrative

-Obiectul stiintei administrative este construit plecand de la criteriile de tip juridic.Aceasta perspective de tip francez a stiintei administrative impiedica luarea in considerare a diversitatii sistemelor administrative.

-In metoda de analiza dreptul era considerat drept un mijloc privilegiat de cunoastere si ntelegere a realitatii administrative.Abordarea era predominant deductive ,in sensul ca se pleca de la reguli pentru a analiza apoi ,conditiile sale de aplicare ,iar cercetarile empirice vizau punerea in evidenta a diferentelor existente intre norma si realitate.

In Europa abordarea juridical a fost aproape in exclusivitate dominanta intre Revolutia Franceza si sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial,iar in Statele Unite aceasta abordare a fost de-a lungul istoriei ,eclipsata de celelalte abordari,in special de cea manageriala,dar totusi ea are o traditie venerabila si deriva din trei surse intercorelate:dreptul administrativ,juridicizarea administratiei publice si dreptul constitutional.

In concluzie, stiinta administratiei ,care cerceteaza administratia in ansamblu si dreptul administrative,care studieaza normele juridice ale aceleiasi administratii,trebuie sa colaboreze.Fiecare disciplina este distincta ,autonoma,iar faptul ca ambele discipline studiaza o materie atat de vasta ,ca cea a administratiei,nu poate constitui un motiv pentru contopirea lor

2.Spre deosebire de conceptia precedenta, conceptia manageriala asimileaza administratia cugestiunea, urmarind un obiectiv pragmatic, deoarece ea incearca sa descopere si sa utilizeze metodemai rationale si mai eficace de organizare. Astfel conceputa, stiinta administrativa tinde sa se confundepur si simplu cu managementul. Treptat insa, ea a detaliat progresiv teoriile manageriale, punand inevidenta particularitatile administrative si, ca urmare, in aceasta perspectiva, ea tinde sa devina oramura a managementului care se aplica gestiunii publice.Stiinta „bunei gestiuni” sau a „gestiunii eficace”, managementul are o finalitate utilitara sioperationala, ambitia fiind aceea de a defini reguli, norme care sa permita organizatiilor sa-si atingaobiectivele cu maximum de eficacitate.Insa managementul se diferentiaza de celelalte practici empirice si de primele formulari alestiintelor organizarii printr-o dimensiune teoretica si conceptuala.

Pentru managementul clasic, orice intreprindere economica, sociala sau politica implica patrutipuri de operatii: planificare, organizare, conducere si control. Este vorba de a determina conditiileoptime de a realiza aceste operatii. Aceste principii de „gestiune stiintifica” vor fi introduse progresiv in toate tarile.

Dezvoltarea industriala si deschiderea frontierelor au constrans intreprinderile, dupa cel de al doilea razboi mondial, la un vast efort de modernizare si restructurare. Acest moment este caracterizat printr-o utilizare masiva a „tehnologiilor sociale” importate din SUA (L. Boltanski 1981). Preceptele managementului traditional vor cunoaste o profunda transformare datorata evolutiei contextului economic Acest nou curent va pune accent pe urmatoarele aspecte:

-importanta resurselor umane din cadrul organizatiilor;

-importanta acordata culturii organizationale;

-recurgerea la metodele managementului participativ;

-exigenta descentralizarii structurilor;

-necesitatea inovarii;

-luarea in considerare a complexitatii.