Previziunea economică la SC Wintec SRL Pitești

1.Previziunea economică

Previziunea = constă în ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale firmei şi componentelor sale, precum şi resursele şi principalele mijloace necesare realizării lor.

Previziunea răspunde la întrebările „ce trebuie şi ce poate fi realizat în cadrul firmei ?”

În stabilirea obiectivelor,trebuie să se respecte anumite principii,pentru ca rezultatele să fie realiste şi în acelaşi timp să poată fi corect evaluate.

În funcţie de orizontul de timp,gradul de detaliere şi obligativitate,rezultatele previziunii se împart în 3 categorii principale :

1-prognoze = cele ce acoperă un orizont de timp minim 10 ani, au caracter aproximativ,nefiind obligatoriu. De regulă, prognozele, fie că sînt normative sau exploratorii, se rezumă la principalele aspecte implicate, în final conţinînd un set de date cu valoare indicativă referitoare la ansamblul firmei sau la principalele activităţi ale firmei

2-planurile = etapele în care se finalizează cea mai mare parte a proceselor de previziune; se referă la perioade cuprinse între 5 ani şi o lună. Gradul lor de detaliere variază invers proporţional cu orizontul de timp,planurile curente fiind cele mai detaliate,în timp ce planul pe 5 ani al firmei se rezumă doar la obiectivele fundamentale ale firmei şi la principalele resurse alocate; au un caracter obligatoriu,fiind baza activităţii desfăşurate

3-programele = specific acestora este perioada de timp redusă,de pînă la o lună (o decadă, o săptămînă, o zi, un schimb, o oră); sunt foarte detaliate,cuprinzînd elemente obligatorii ce trebuiesc realizate cu un grad mare de certitudine; cuprind previzionări referitoare la activitatea de fabricaţie şi aprovizionare,stabilind în mod precis cantităţile de produs sau materia primă pe formaţii de muncă şi executanţi,la nivel de săptămînă, zi, schimb.

1.1. Funcţiile activităţii previzionale

1-funcţia de informare = subliniază rolul crescînd al sistemului informaţional în fundamentarea deciziilor

2-funcţia de prevedere = se referă la însăşi activitatea previzională, la elaborarea de prognoze, planuri, programe, proiecte

3-funcţia de organizare = se referă la activitatea de sistematizare a unei activităţi şi constă în dispunerea sistematică a elementelor ce compun o activitate viitoare, asigurîndu-se astfel o funcţionalitate optimă în scopul obţinerii unei eficienţe maxime

4-funcţia de coordonare = constă în sincronizarea tuturor factorilor implicaţi în acţiunea supusă procesului de conducere, astfel încît fiecare factor să depindă funcţional de ceilalţi, în conformitate cu scopul urmărit

5-funcţia de antrenare = constă în stimularea interesului agenţilor economici şi al angajaţilor acestora în direcţia realizării obiectivelor propuse, cu ajutorul unui ansamblu de pîrghii economice, financiare, sociale

6-funcţia de control = constă în evaluarea rezultatelor obţinute şi compararea lor cu obiectivele stabilite iniţial

1.2. Principalele activităţi previzionale

Menţinerea planificării şi prognozării într-o economie liberă, pluralistă şi bazată pe principiile relaţionalităţii şi eficienţei poate fi sintetizată prin următoarele elemente :

1-clarificarea orizontului de dezvoltare, deziderabil şi realizabil, prin desemnarea unor scenarii alternative, capabile să prefigureze cadrul general al conceperii şi dezvoltării economice pe termen mediu şi lung. Rolul principal al acestor previziuni este de a fundamenta politicile şi strategiile pe baza tendinţelor observate în ţară, şi pe plan mondial, adoptîndu-se măsuri cu rol de reglare indirectă, care să favorizeze, fără riscuri majore, autoreglarea

2-limitarea în cît mai mare măsură a incertitudinii privind perspectiva dezvoltării prin studiul factorilor de stimulare şi de restricţie, a corelaţiei dintre ei şi a impactului acesteia asupra probabilităţii de atingere a orizontului propus

3-limitarea pînă la nivelul acceptabil al riscului, atît în termeni de moment critic şi de disfuncţionalitate, cît şi în termeni de aleatoriu şi neprevăzut

4-evaluarea „preţului dezvoltării” prin studiul la nivel economic şi social, naţional şi internaţional, prezent şi viitor, tehnic şi ecologic a raportului esenţial cost-eficienţă

5-toate previziunile la nivel macroeconomic pornesc de la cerinţele exprimate pe piaţă şi se determină cu verificarea corectitudinii acestor previziuni pe baza comparării gradului de satisfacere a cererii de către ofertă

6-asigurarea coerenţei şi continuităţii dezvoltării prin existenţa unui scenariu-cadru general, compatibil cu interesul naţional pe termen mediu şi lung, expresie a unei strategii de consens democratic al tuturor factorilor antrenaţi în viaţa politică şi economică

7-integrarea unui sistem de protecţie socială în cadrul previziunii, ceea ce presupune atît prezenţa activă a unui sector public în stare să ofere fonduri importante pentru acest sistem, cît şi antrenarea sectorului privat şi mixt, ca şi a sindicatelor în această direcţie, prin sistemul de impozite, taxe, cotizaţii

1.3. Fundamentarea previziunii - diagnoza

Elaborarea unei previziuni începe cu o analiză complexă cu caracter retrospectiv privind activitatea economico-socială, pînă în momentul iniţial al previziunii ce se elaborează – DIAGNOZA. Această analiză retrospectivă care are caracterul unui bilanţ al nivelului dezvoltării diagnostichează atît aspectele cantitative ale evoluţiei (ce conturează tendinţe, fenomene şi procese economice esenţiale şi persistente, devenind astfel condiţii ale dezvoltării viitoare), cît şi pe cele calitative, ce pot fi pozitive (acţiunea lor este stimulată pentru viitor) sau negative (a căror acţiune, în mod evident, trebuie descurajată).

Diagnoza se bazează pe date statistice, certe, pentru perioada scursă pînă în momentul începerii analizei şi pe date preliminare pentru perioada cuprinsă între momentul începerii analizei şi momentul începerii perioadei de previziune. Pe baza datelor obţinute astfel se stabileşte nivelul care va fi atins la sfîrşitul perioadei de bază (respectiv momentul începutului previziunii următoare) şi care va constitui punctul de plecare (nivelul de referinţă) pentru stabilirea evoluţiei viitoare.