Pregătirea și Perfecționarea Funcționarilor Publici

Administratia publica presupune indiferent de natura sistemului administrativ , responsabilitatea exercitarii actului in sine si directionarea lui prioritara spre cetatean, cu intreaga lui arie de preocupari , interese si trebuinte. Pentru a pune bazele unei administratii publice eficiente si moderne pentru a imbunatati serviciile oferite de aceasta cetateanului trebuie elaborate standarde de performanta in baza carora sa fie create o matrice a interactiunii dintre cetateni si functionari.

Tinand seama de contextul european dar si de necesitatea dezvoltarii sistemului administrativ romanesc, reforma administratiei publice urmareste, printre altele, imbunatatirea managementului din sectorul public si eficientizarea activitatii administratiei publice. Pentru realizarea acestor obiective, este necesara dezvoltarea unui corp al functionarilor publici profesionist, stabil si neutru politic, deziderat impus si de proaspata aderare la Uniunea Europeana.

Realizarea obiectivelor specifice functiei publice, inclusiv formarea continua a functionarilor publici, creeaza premizele realizarii obiectivelor legate de reforma administratiei, si cresterea capacitatii administrative prin componenta de resurse umane. Nevoia de instruire este aceea de a stabili o abordare a activitatii de instruire cat si un cadru general de realizare a activitatii de educare si formare profesionala sistematica, in domeniul administratiei publice. Aceasta inseamna dezvoltarea unui sistem de instruire realist, a unei structuri institutionale, precum si politicile in domeniul personalului.

Formarea personalului public dateaza inca din anii ’60, atunci cand reforma administrativa s-a inscris pe ordinea de zi a functiei publice. Dar inainte de a intelege ceea ce se petrece in materie de formare in administratiile publice, este bine sa distingem urmatoarele categorii: formarea prealabila recrutarii, formarea initiala generala, formarea de adaptare la post dupa recrutare si in cele din urma formarea continua, care se deruleaza pe toata perioada carierei. In continuare, cateva cuvinte despre fiecare forma de pregatire in parte.

Formarea prealabila recrutarii este caracteristica anumitor tari care aplica sistemul carierei. Aceasta se prezinta ca un element de selectie. Aceasta este specifica administratiilor nationale care practica recrutarea agentilor pe calea concursului. Candidatii intra in scolile administrative care ii trimit apoi catre posturi specifice, in functie de formarea primita si in functie de un clasament. Aceasta formare are drept scop transmiterea catre noii agenti a bazelor de la care ei vor putea sa-si exercite in mod eficient sarcinile, dar si bazele de referinta utile pentru ansamblul carierei lor.

Formarea initiala generala este practicata in numeroase tari dotate cu sistemul carierei pe toata perioada stagiului functionarului recent recrutat. Aceasta cuprinde frecvent un program de formare generala privind drepturile si practicile administrative.

Formarea pentru adaptarea la locul de munca vizeaza pregatirea agentului public cu tehnicile specifice functiei sale. Aceasta formare este conceputa sa asigure frecvent o pregatire specifica pentru un post de lucru; ea poate rezulta din stagii, din actiuni de formare organizate de catre administratii sau în perioade de scolarizare in scoli specializate.

Formarea continua vizeaza îmbogatirea si aprofundarea permanenta a cunostintelor generale si profesionale ale personalului administratiei publice, calificarea competentelor in anumite domenii de activitate (ansamblu de cunostinte, experiente si aptitudini) pentru a-i permite asumarea in mod eficient a functiilor ocupate.

Obiectivele formarii pentru functia publica sunt fixate de catre guverne si sunt, in general, retranscrise in textele oficiale referitoare la functia publica (constitutie, legile functiei publice, texte reglementatoare sau documente de orientare politica).

In sistemul carierei, formarea imbraca in general o importanta structurala mai mare decat in sistemul caracteristicilor structurale diferite. Intr-adevar, conditiile de acces la functia publica in primul sistem (recrutarea prin concurs si nivelul de educatie) impun ca o formare pentru un post sa fie necesara sa pregateasca personal recrutat pentru munca in functia publica.

In sistemul cu caracteristici structurale diferite, formarea poate avea mai putina importanta, in masura in care se trece la recrutarea personalului care poseda o educatie adecvata pentru un anumit post. Oricum, chiar acesti „specialisti“ pot avea nevoie de o anumita formare de-a lungul vietii active, pentru a fi la curent cu noile tehnologii sau alte schimbari.

In Franta, forta de munca din sectorul public reprezinta aproximativ un sfert din forta de munca ocupata totala, in jur de 5 milioane de angajati publici. Un procent de 42,7% dintre acestia se intalneau in cadrul administratiei centrale, 29,1% in cadrul entitatilor publice autonome, iar 28,1% in administratia teritoriala.

Pentru a intelege modul in care se formeaza elita administrativa si care este rolul sau, trebuie sa intelegem semnificatia conceptului de “corp”. Administratia centrala se structureaza in 1.790 de corpuri, din care 1.600 in serviciu activ. Un corp se compune din functionarii supusi la aceleasi dispozitii particulare privind accesul, promovarea si alte aspecte ale vietii profesionale conform statutului general.