De ce am ales politica in domeniul culturii si nu alta politica? In cele ce urmeaza vom incerca sa aducem argumente care sa demonstreze importanta si rolul in societate al culturii. In sustinerea acestei argumentari o sa ,,invocam" o serie de detalii istorice cu privire la cultura spatiului european. Europa este continentul ,,mama al civilizatiei", deoarece aici in acest spatiu ,,mitificat" de catre greci in antichitate se pun bazele unei noi culturi, bazata pe, arta, literatura, filosofie, istorie etc.. De asemenea cu ajutorul unor nume gen Homer, Herodot, Socrate, Platon sau Aristotel se creaza noi perceptii asupra lumii: vechi legende sunt scoase la lumina scenei si devin motive emblematice asemenea celui al lui Edip, al lanii de aur, al lui Prometeu; personaje istorice patrund in literatura si capata astfel dimensiuni legendare, spre pilda Socrate, Pericle, Alexandru Macedon; altele sunt pur si simplu produsul imaginatiei, Lizistrata, Dafnis si Chloe. Dar, toate aceste personaje, fie ele legendare, fie ele istorice sau fictive, se regasesc nu numai in cultura greaca, ci populeaza toate literaturile europene. In acelasi timp evenimentele majore ale istoriei Eladei ( asediul Troiei, victoriile de la Maraton si Salamina, campaniile lui Alexandru Macedon) se metamorfozeaza in momente emblematice a caror faima se perpetueaza prin traditia literara. Romanii nu s-au lasat mai prejos, acestia au adoptat si prelucrat genurile si temele culturale nascute in Grecia si chiar si-a inventa propriile idei culturale care se adauga mostenirii grecesti: Roma insasi devine un motiv literar prezent in toate literaturile europene strabatand in diferitele ei ipostaze epocile si modelele literare. Avem si aici o serie de personaje legendare, ca Romulus, Lucretia, Horatii si Curiatii, sau istorice, Iulius Caesar, Brutus, Antonius si Cleopatra, si se adauga celor grecesti alcatuind o tipologie culturala caracteristica; in chip similar universul cultural se imbogateste cu toposuri noi, iubirea dintre Enea si Didona, creanga de aur, moartea cosmosului, virtutea romana. Indiferent de curentele si preferintele culturale aparute de-a lungul veacurilor, toposurile grecesti si romane se regasesc nu numai in literatura culta a popoarelor europene, ci si in folclor, Alesandria de exemplu sau originea romana a popoarelor europene. Sa nu uitam ca pentru noi, romanii, constiinta romanitatii a fost o idee forte de-a lungul intregii noastre istorii. La aceste elemente definitorii se vor adauga atat pentru romani, cat si pentru greci, ideile prin care crestinismul se va impune si in domeniul culturii: patimile Mantuitorului, iubirea crestina, renegarea lui Petru, crucea invingatoare devin si ele elemente constitutive ale universului de cultura greco-latin. Dezvoltandu-se in cadrul unitatii realizate de Imperiul Roman, religia Evangheliilor remodeleaza sufletele contribuind decisiv atat la configurarea sufletului, cat si a culturii europene. Un rol deosebit de important in cultura nationala si europeana in acelasi timp a fost detinut de catre civilizatia geto-dacilor. Acestia au dominat spatiul carpato-danubiano-pontic pe o perioada de mai multe secole atingand nivelul cel mai inalt in sec. I i. Hr.- sec I d.Hr., cand la conducere s-au aflat printre altii Burebista si mai apoi Decebal. Rolul pe care l-au avut daco-getii in cultura romaneasca este unul foarte insemnat. Pe langa faptul ca folclorul romanesc, arta plastica, muzica, dansurile, ritmurile, obiceiurile, ceramica romanesti contin urme ale civilizatiei acestora, avem si o serie de cuvinte ce imbogatesc lexicul limbii romane. Continuand pe firul istoriei trebuie mentionat ca primul mileniu a fost dominat de Imperiul Roman care si a pus amprenta decisiv asupra uniformizarii culturale si aici ne referim in special la religie (crestinismul), care define o forta din toate punctele de vedere. Intre secolele XI-XIII cultura europeana a inceput sa se dezvolte, ajutata de sistematicile insusiri de elemente de la inaltele civilizatii ale Islamului si Bizantului, alaturi de adaptarea acestei mosteniri la conditiile speciale si la interesele Occidentului1 . Dupa cel de-al doilea razboi mondial societatea industriala moderna a determinat, datorita unor factori specifici, ca statul sa devina actorul principal in fundamentarea politicii sociale, modificandu-si functiile sale in incercarea de a asigura bunastarea colectiva, oportunitati egale membrilor societatii. Politica culturala apare astfel ca parte a politici sociale asumate fie de stat fie de reprezentantii colectivitatilor locale. In anii '60, viziunea se schimba, Alain de Benoist afirmand ca ,,viitorul Europei nu depinde atat de economiile ei cat de apartenenta tarilor europene la statutul etnic unitar, cel indo-european. Ideea trecutului 1 Samuel P.Huntington, Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale, Antet, Bucuresti,1998, p.71 comun indo-european impune ideea unui viitor comun, care depinde de unificarea etniilor, intr-un imperiu federal unic" 2. Astfel, se remarca conceptia valorificarii elementelor comune si construirea unei cooperari culturale pe baza lor. Cultura a ajutat generatii intregi sa-si gaseasca sensul, identitatea, viziunea proprie, ea a dat comunitatilor sentimentul de apartenenta si respect reciproc. Insa a doua jumatate a secolului XX a fost folosita si pentru a evidentia deosebirile dintre cele doua mari sisteme politice care dominau Europa. De la marcarea diferentelor politice s-a ajuns si la marcarea unor diferente culturale, care erau mai curand creatii ale arsenalelor ideologice. Cu toate acestea, sfarsitul razboiului rece nu a insemnat si sfarsitul discutiilor privind diferentele culturale intre Europa de Vest si cea de Est, ci doar o incercare de colaborare, sau mai bine spus de convertire a Orientului la valorile occidentale. Desi steriotipurile etnice si culturale, religia 3, gradul de dezvoltare economica, marea diversitate lingvistica sunt factori care ingreuneaza integrarea europeana, dezvoltarea unei politici culturale nu ar fi fost posibila fara existenta unui fundament comun tuturor statelor europene. Cultura comuna iudeo-greco-romana constituie principalul element de ordin istoric care constituie fundamentul identitatii europene. Aceste radacini comune au facilitat transmiterea si preluarea produselor culturale dezvoltate in cadre nationale 4. Civilizatia europeana isi gaseste astfel radacinile in culturile proprii ale natiunilor din care este compusa. Marile creatii culturale ale unui popor european sunt cunoscute si de celelalte popoare. Au fost desigur si perioade in care circulatia creatiilor culturale intre diferite zone ale Europei a fost ingradita sau chiar interzisa. Aceste perioade reprezinta exceptii de scurta durata, regula fiind cea a inter-influentelor si imprumuturilor culturale. Avand in vedere aceste fundament comun, Rudy Demotte afirma ca Europa culturala exista si este facuta din ,,cant si muzica, din pictura si din sculpturi, din spectacole si scrieri, din scoli si curente de gandire" 5, Tot in acest sens, considerand cultura europeana ca ansamblu al ideilor, simbolurilor, teoriilor ce se regasesc in trairea sociala a vietii, Constantin Noica, in ,,De dignitate Europae"(1988), defineste acest concept prin potentialul de evolutie constanta a unei individualitati pana la nivelul impunerii si recunoasterii generalului, construirea acelei individualitati care sa obtina unitatea.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
