Moțiunea de cenzură și angajarea răspunderii Guvernului

Angajarea raspunderii Guvernului

Punerea în discutie a raspunderii Guvernului se poate realiza nu numai ca urmare a initiativei Parlamentului, ci si a Guvernului însusi.

Initiativa care face posibila denuntarea unilaterala a contractului de guvernare, despre care se vorbeste in doctrina, este angajarea raspunderii Guvernului, reglementata de art. 114 din Constitutie. Institutie relativ noua si reglementata de un numar restrâns de constitutii, angajarea raspunderii Guvernului permite o procedura de "clarificare de pozitii" între Guvern si Parlament, atunci când relatiile dintre cele doua autoritati tind sa paraseasca cursul obisnuit, ajungându-se la o anumita "raceala", dupa cum arata profesorul Iorgovan.

Asa cum precizeaza un autor, angajarea raspunderii Guvernului reprezinta o procedura parlamentara prin care Guvernul, pentru a face fata unor situatii deosebite care reclama masuri urgente ce sunt însa de competenta Parlamentului, urmareste adoptarea acestora sub forma unui program, a unui proiect de lege sau a unei declaratii de politica generala, dupa caz. "Angajarea raspunderii Guvernului la initiativa sa este procedura constitutionala prin care, în conditiile unui regim parlamentar si exprimând esenta acestuia. Guvernul pune Parlamentul în situatia limita de a opta între acceptarea opiniei lui sau demitere"

"Sensul angajarii raspunderii sale politice consta în faptul ca astfel Guvernul îsi afirma, din initiativa sa, hotarârea de a-si continua mandatul de încredere acordat, doar cu conditia sa-i fie aprobate programul, declaratia de politica generala sau proiectul de lege prezentat."

Angajarea raspunderii Guvernului reprezinta un mijloc de presiune asupra Legislativului, care este pus sa aleaga între aprobarea politicii Guvernului, chiar daca ea difera de vederile majoritatii parlamentare în unele puncte, si rasturnarea Guvernului, cu toate consecintele acesteia, inclusiv posibilitatea dizvolvarii. "Discutia parlamentara si apoi votul sunt astfel deturnate de la chestiunea principiala în joc si orientate catre discutarea riscului de a rasturna Guvernul."

Prin procedura angajarii raspunderii sale, Guvernul urmareste sa verifice în mod concret pe ce sprijin poate conta în Parlament, si eventual, sa convinga Camera Deputatilor si Senatul ca programul sau de guvernare este înca viabil si ca echipa guvernamentala are, în continuare, capacitatea de a-l înfaptui."Guvernul se bucura de o libertate deplina în ceea ce priveste alegerea momentului angajarii raspunderii sale, si în ceea ce priveste continutul programului, al declaratiei sau al naturii ori domeniului reglementat de proiectul de lege. Nu exista prin urmare nici o conditie impusa de Constitutie care sa limiteze aprecierea exclusiva a Guvernului asupra oportunitatii si continutului initiativei sale. Mai mult, Guvernul nu este obligat sa-si angajeze raspunderea, iniativa fiind facultativa, el poate sa o faca daca semnalele din sfera parlamentara îi sunt favorabile.

De precizat ca angajarea rasunderii o face Guvernul, ca organ colectiv si solidar,ceea ce presupune o hotarâre în acest sens a acestuia. Asa cum accentueaza un autor, angajarea raspunderii politice a Guvernului nu este apanajului Primului-ministru, ci "sansa" sau "riscul" întregului Guvern.

Intr-o opinie se arata ca initiativa angajarii raspunderii Guvernului revine întregii echipe guvernamentale, solutie diferita de cea din legislatia franceza unde Primul-ministru, dupa deliberarile din Consiliul de Ministri, angajeaza responsabilitatea Guvernului.

Pentru a se putea declansa procedura de angajare a raspundeirii politice a Guvernului în fata Parlamentului, este necesar sa existe o hotarâre a Guvernului prin care acesta sa declare ca îsi angajeaza raspunderea politica, hotarâre prin care va prezenta si textul de acceptarea caruia Guvernul întelege sa lege continuarea mandatului sau.

Problema care se pune în aceasta situatie este daca o asemenea hotarâre, pentru a fi valabila trebuie publicata în Monitorul Oficial. Conform art. 107 (4) ,teza a doua, nepublicarea în Monitorul Oficial a hotarârilor are ca efect inexistenta acestora. "Daca se ia însa în consideratie faptul ca prevederile art. 107 (4) din Constitutie se refera în mod evident numai la actele normative ale Guvernului, consecinta inevitabila va fi ca actul de sesizare a Parlamentului prin care se angajeaza raspunderea politica a Guvernului, întrucât nu are caracter normativ, nu va trebui, pentru a fi valabil, sa fie neaparat publicat în Monitorul Oficial".

În ceea ce priveste textele asupra carora Guvernul îsi angajeaza raspunderea, trebuie aratat ca programul si declaratia de politica generala pot atât sa completeze, cât si sa modifice programul de guvernare acceptat de Parlament la învestitura."Distinctia dintre "program" si "declaratie" este fragila. Totusi s-ar putea considera ca "programul", desi nu este punctual, pentru un anumit domeniu, pentru un sector sau pentru rezolvarea unei probleme determinate, el defineste, în linii generale, politica pe care Guvernul intentioneaza sa o transpuna în practica. "Declaratia", dupa o anumita perioada de functionare a Guvernului, ar fi pretextul reconsolidarii sprijinului parlamentar si al sporirii credibilitatii Guvernului Declaratia este, oricum, mai vaga, programul este mai concret. "

Cât priveste proiectul de lege, aici textul constitutional are în vedere sensul strict al notiunii de lege, iar ca tip, el poate sa se refere la un domeniu obisnuit sau la un domeniu rezervat legii organice.

Prin angajarea raspunderii sale, Guvernul se expune riscului formularii si adoptarii unei motiuni de cenzura. Astfel, angajarea raspunderii Guvernului se face prin prezentarea programului, declaratiei de politica generala sau a proiectului de lege, dupa caz, în fata Camerei Deputatilor si Senatului, în sedinta comuna. În termen de 3 zile de la prezentare, se poate formula o motiune de cenzura, care poate fi semnata chiar si de catre deputatii si senatorii care au mai initiat, în aceeasi sesiune, o motiune de cenzura. Motiunea de cenzura trebuie depusa pâna la împlinirea termenului de 3 zile sub sanctiunea decaderii, având în vedere necesitatea solutionarii rapide a situatiei rezultate din angajarea de catre Guvern a raspunderii sale politice.

Practic, parlamentarii au de ales între:

a) Posibilitatea de a nu depune o motiune de cenzura si în aceasta situatie textul proiectului de lege se considera adoptat în întregime fara un vot explicit asupra lui; daca Guvernul si-a angajat raspunderea asupra unui program sau declaratie de politica generala, aceasta devine obligatorie pentru Guvern ;

b) Posibilitatea de a depune o motiune de cenzura, situatie în care, daca aceasta nu este admisa, votul negativ asupra motiunii se transforma într-unul pozitiv - rezultat din cumulul voturilor negative cu cele de abtinere, precum si cu cele virtuale ale parlamentarilor absenti - în favoarea proiectului de lege si, la fel, daca este vorba de un program sau o declaratie de politica generala, acestea devin obligatorii pentru Guvern;