Modele de Planificare Strategica

Cuprins referat Cum descarc?

Conceptul de planificare strategica 3
Forme de planificare strategica 4
Modele de planificare strategica 5
Modelul A. Desmeraux 5
Modelul M. Marchesnay 6
Modelul G. A. Cole 7
Modelul H. Mintzberg 8
Bibliografie 9


Extras din referat Cum descarc?

Conceptul de planificare strategica
Exista numeroase definitii ale conceptului de ,,planificare strategica" dintre care amintim:
,,Fiecarui nivel de decizie ii corespunde un nivel specific de planificare : operationala (operatiuni), tactica (coordonare) si strategica (orientare) [...]" (Tessier, 1981, p. 14). Putem deci planifica desfasuratorul si liniile directoare ale planului. Primul dintre ele este desemnat drept planificare operationala, iar urmatoarele, ca planificare strategica.
Steiner (1979) adopta urmatoarea definitie : ,,Planificarea strategica reprezinta efortul sistematic depus de o organizatie in vederea stabilirii scopurilor, obiectivelor, politicilor si strategiilor, precum si in vederea dezvoltarii planurilor detaliate necesare pentru a pune in practica poli!ticile si strategiile - aceasta pentru a atinge scopurile si obiectivele vizate".
Potrivit autorilor, se amesteca uneori, cu destul de multa usurinta, conceptele de planificare si de planificare strategica, uitandu-se ca o planificare nu este in mod necesar strategica. Prin urmare, Tessier (1981, p. 18) precizeaza ca ,,planificarea strategica se traduce prin capacitatea externa de adaptare. Planificarea operationala [se traduce] prin capacitatea interna [din interiorul procesului de productie] de a aduce ajustarile necesare".
Pentru Steiner (1979), planificarea strategica si cea operationala se exercita intr-un mod continuu; ceea ce este operational pentru un superior poate fi strategic pentru un subordonat.
Planificarea strategica este necesara, potrivit lui H. Mintzberg din mai multe considerente:
1. Organizatiile trebuie sa planifice pentru a-si coordona activitatile, intrucat planurile si planificarea pot servi ca mecanisme importante pentru a reuni activitatile disparate.
Organizatiile sunt "aranjamente rationale", de persoane si de propuneri de activitate reunite in planuri. Coordonarea acestora se poate face prin controlul direct exercitat de un lider.
2. Organizatiile trebuie sa planifice pentru a se asigura ca viitorul este corect inteles si luat in considerare. Exista trei moduri in care firma poate tine cont de viitor: pregatindu-se pentru evenimente inevitabile care se pot produce, sesizand elementele nedorite, care se pot produce sau controland ceea ce poate fi controlat. Rezulta de aici ca planificarea strategica poate deveni un mijloc pentru a previziona elementele inca neprogramate.
3. Organizatiile trebuie sa planifice pentru a fi rationale, adica adaptate cerintelor pietei si conjuncturii economice. Planificarea strategica este importanta nu prin ceea ce este, ci prin ceea ce simbolizeaza. Eforturile managerilor sunt presupuse a fi mai eficiente decat cele ale altor persoane din firma, iar virtutile planificarii rezulta si din faptul ca foloseste norme universal pentru alegeri specifice organizatiei implicate. Va rezulta de aici ca strategia obtinuta in urma acestui proces complex reprezinta: un plan (sau ceva echivalent), o forma de exprimare a scopurilor, o pozitie (prin determinarea produselor si a pietelor specifice), o perspectiva, reflectand modul in care organizatia isi percepe propria activitate. Ca perspectiva, strategia priveste in viitor, spre locul in care produsele isi intalnesc consumatorii, in timp ce ca pozitie, strategia priveste spre interiorul firmei, spre strategi, spre cei care stabilesc viziunea de ansamblu a organizatiei.
Forme de planificare strategica
I. A. Desremaux opteaza pentru urmatoarele forme de planificare strategica, fiecare dintre acestea exprimand o preocupare dominanta pentru managementul organizatiei:
-Planificarea ca sistem centralizat de control, reprezentand dorinta managementului firmei de a avea un mai bun control asupra alocarii si utilizarii resurselor.
-Planificarea ca un cadru propice pentru inovare, adica promovarea initiativelor locale, la nivelul subdiviziunilor organizatorice, evitand ca birocratia si centralizarea sa distruga inovatia si creativitatea. In acest caz, planificarea este un fel de ,,entrepreneurship" organizat, a carui necesitate tine de schimbarile propuse de mediu.
-Planificarea ca un cadru pentru invatare, reflectand activitatea specifica prin care membrii organizatiei invata sa se adapteze unui mediu imprevizibil si in continua schimbare.
-Planificarea ca un proces politic. Mediul firmei este format din numeroase grupuri de interese care exercita presiuni ce trebuie diagnosticate pentru a dezvolta o strategie capabila sa asigure legitimitate si supravietuire. Firma este in acest caz o societate in miniatura, marcata de lupta pentru impartirea corespunzatoare a resurselor si a pietelor.
-Planificarea ca un exercitiu de prospectiva, invitand la cercetarea alternativelor viitoare si la "construirea" flexibilitatii firmei. Cadrul pentru reflexia strategica il reprezinta insusi procesul de planificare strategica.
-Planificarea ca un cadru care sa pregateasca organizatiile pentru restructurare/reorganizare. Se recomanda ca cele doua modalitati de schimbare organizationala relativ asemanatoare sa se realizeze concomitent si in stransa interdependenta
-Planificarea ca stil de gestiune interna are in vedere coordonarea interna a firmei, repartizarea sarcinilor si desemnarea participantilor la procesul de planificare strategica, initiativa de care acestia vor da dovada in materie de formulare a strategiei, modalitatile de punere in aplicare, natura controalelor exercitate si legaturile cu sistemul de recompensare/sanctionare.
-Planificarea ca atitudine fata de mediu. Procesul de planificare strategica este necesar sa reflecte anumite atitudini si cerinte ale celor care-l concep si anima fata de viitor si de ceea ce ii este acestuia asociat: schimbare, risc, incertitudine. Atitudinile fata de viitor sunt cunoscute: se poate opta pentru a astepta si a vedea (atitudinea celor care cred ca pot raspunde oricarei modificari de mediu si ca pot asigura supravietuirea firmei in orice context), se poate opta pentru a prevedea si a pregati (cazul firmelor care estimeaza ca nu pot anticipa avantaje din evolutia mediului fara a se pregati), se poate opta pentru a face sa soseasca viitorul (prin modelarea acestuia, prin crearea unor oportunitati). Ultimele doua atitudini sunt dovezi ale unei preocupari pentru planificarea strategica. Se poate aprecia ca orientarea si controlul planificarii strategice variaza in functie de credintele managementului, de gradul de autonomie al firmei si de pozitia acesteia in sistem.
Modele de planificare strategica
Modelul A. Desmeraux
Un asemenea model este cel propus de A. Desremaux; el contine 12 etape, iar reprezentarea modelului sub forma matriceala usureaza intelegerea si aplicarea acestuia. In model intervin cele trei niveluri de elaborare a strategiei (asa cum se prezinta in figura 1), respectiv nivelul de firma, nivelul de activitate al subdiviziunilor organizatorice si nivelul de functiune, precumsi variabilele care influenteaza activitatea organizatiei, iar modelul sufera reevaluari anuale in cele trei componente esentiale: formularea, programarea si bugetizarea strategiei.


Fisiere in arhiva (1):

  • Modele de Planificare Strategica.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prețul este fără TVA.

Hopa sus!