O cunoastere cat mai detaliata a realitatii interioare si a celei inconjuratoare a reprezentat dintotdeauna o preocupare continua a fiintei umane. Prin acumularea constatarilor cu privire la natura, societate si gandire intr-un anumit volum de notiuni, principii, teorii si categorii a luat nastere stiinta. Astfel, stiinta constituie un ansamblu omogen de cunostinte veridice despre realitatea obiectiva si cea subiectiva reflectat in mod generalizat si abstract. Obiectul de cercetare, adica acel criteriu principal pe baza caruia se constituie stiinta, il reprezinta un anumit domeniu determinant al realitatii in vederea descoperirii propriilor principii sau reguli ce guverneaza numai fenomenele specifice respectivului domeniu, la care se adauga si formularea de previziuni cu privire la evolutia in timp a acestora. Scopul stiintei, in final, este aplicarea rezultatelor descoperite prin cercetare la nevoile vietii practice. Pe baza obiectului de studiu stiintele cunosc urmatoarea clasificare: - Stiinte despre natura - Stiinte despre societate - acestea au ca scop studierea formelor si starilor de organizare sociala. - Stiinte despre gandire. La nivelul stiintelor ce vizeaza societatea pot fi identificate mai multe ramuri, precum stiintele politice, economice sau cele juridice. Stiintele juridice (stiinta dreptului) studiaza legile existentei si evolutiei statului si a dreptului, actiunea normelor juridice ca reguli specifice de conduita umana si mai ales, efectele incalcarii lor. Atat dreptul cat si statul sunt cele mai importante mijloace de conducere si organizare sociala. In acest sens, stiintele juridice contribuie la cunoasterea lor aprofundata, oferind metode si principii necesare perfectionarii acestor doua elemente. Asadar, stiintele juridice ocupa un rol important atat sub aspect teoretic cat si practic in cadrul stiintelor despre societate. Stiintele juridice actioneza cu definitii, concepte si formulari de principii. Aceste aspecte teoretice nu trebuie confundate cu normele juridice (legi, decrete, acte normative) intrucat primele reprezinta concluzii stiintifice, judecati de valoare emise in urma studierii aprofundate a dreptului sub toate aspectele sale, in timp ce cele din urma sunt prescripttii ce impun un anumit comportament in societate in regim de putere publica. Stiintele juridice cunosc urmatoarea clasificare: a) stiinte juridice ce descifreaza aspecte generale ale statului si dreptului ca fenomene sociale: teoria generala a dreptului si teoria generala a statului; b) stiinte juridice care cerceteaza statul si dreptul din perspectiva evolutiei lor istorice, concomitente cu evolutia doctrinelor juridice corespunzatoare: stiintele juridice istorice si doctrinele politico-juridice; c) stiinte juridice de ramura ( stiinte ce studiaza fenomenele juridice ale diferitelor ramuri de drept : stiinta dreptului penal, stiinta dreptului administrativ, etc.) d) stiinte juridice auxiliare. Studiul statului si a dreptului in general, fie la nivelul unei anumite societati determinate istoric, fie la nivelul tuturor societatilor constituie o subdiviziune a stiintelor juridice concretizata ca obiect de cercetare al teoriei generale a dreptului.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
