Izvoarele Științei Administrației

Izvoarele ştiinţei administraţiei reprezintă formele în care se exprimă normele dreptului administrativ, care nasc, modifică sau sting raporturi de drept administrativ.

Normele de drept administrativ sunt cuprinse în cele mai diferite acte juridice, ceea ce înseamnă că ele pot îmbrăca cele mai variate forme. De aceea norma de drept administrativ nu poate fi confundată cu actul de drept administrativ, acesta fiind forma pe care o îmbracă foarte multe norme de drept administrativ. Actul de drept administrativ poate să cuprindă însă şi alte norme juridice decât administrative, care, prin natura lor juridică, pot fi norme de drept civil, de drept al muncii etc.

Pe de altă parte, normele de drept administrativ pot fi cuprinse şi în alte acte juridice decât actele administrative. Astfel, norme de drept administrativ sunt cuprinse şi în Constituţie, precum şi în alte legi, hotărâri şi ordonanţe ale Guvernului, etc. Tocmai de aceea este necesară cercetarea formelor juridice pe care le îmbracă normele de drept administrativ, adică a izvoarelor dreptului administrativ.

În raport de autoritatea publică de la care provin şi, implicit, de forţa lor ju-ridica, aceste izvoare sunt:

a) Constituţia României şi legile constituţionale. Constituţia este cel mai important izvor al dreptului administrativ. Când spunem acest lucru nu ne referim la aspectul cantitativ al normelor de drept admi¬nistrativ pe care le cuprinde, ci la forţa juridică superioară a normelor de drept ad¬ministrativ cuprinse în Constituţie.

În Constituţie sunt cuprinse norme privind organizarea şi funcţionarea ce¬lor mai importante autorităţi ale administraţiei publice: Preşedintele României, Gu-vernul, administraţia publică centrală de specialitate, administraţia publică locală; norme privind drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor (a căror reali-zare este o sarcină nemijlocită a autorităţilor administraţiei publice): norme referi-toare la raporturile acestor autorităţi cu alte autorităţi publice şi cu cetăţeni, precum şi norme juridice şi principii de la care nu poate deroga nici una dintre autorităţile administraţiei publice.

Legile constituţionale sunt, potrivit art. 73 alin. (2) din Constituţie, legile de revizuire a Constituţiei. Desigur că aceste legi sunt izvor al dreptului administrativ numai în situaţiile în care au ca obiect probleme din sfera acestei ramuri de drept.

Deosebirile dintre Constituţie şi legile de revizuire a acesteia sunt, în prin-cipal, următoarele:

- Constituţia are ca obiect o sferă largă de relaţii sociale esenţiale, din toate domeniile de activitate, în timp ce legile constituţionale (de revizuire a Con¬stituţiei) au ca obiect numai anumite relaţii sociale. în acest sens este de relevat că, potrivit art. 152 din Constituţie, anumite probleme nici nu pot constitui obiect al unei legi de revizuire a Constituţiei .

Dispoziţiile art. 150 din Constituţie reglementează expres şi cine poate avea iniţiativa revizuirii Constituţiei . În plus, se prevede că propunerea de revizuire a Constituţiei trebuie adoptată cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere şi aprobată şi aprobată prin referendum în termen de 30 zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

b) Legea este un al doilea izvor al dreptului administrativ, bineînţeles, atunci când aceasta conţine norme de drept administrativ.

Pe primul plan, după Constituţie şi legea de revizuire a acesteia, se situează legea organică, al cărui obiect îl constituie problemele precizate de Constituţie în art. 73(3), după care urmează legea ordinară. Cu titlu de exemplu amintim, ca legi organice, Legea de organizare şi funcţionare a Guvernului, Legea administraţie publice locale şi altele .

Atât în Constituţie cât şi în lege (mai ales în legea ordinară) pot fi cuprinse norme juridice care reglementează raporturi sociale de natură diferită, ceea ce face ca acestea să poată fi izvor atât al dreptului administrativ, cât şi al altor ramuri de drept.

c) Decretele Preşedintelui României sunt izvor de drept administrativ atunci când au caracter normativ şi cuprind norme de drept administrativ. Preşedintele României emite astfel de decrete când declară mobilizarea generală sau parţială a armatei şi când stabileşte măsuri în caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării.

d) Hotărârile şi Ordonanţele Guvernului sunt, în marea lor majoritate, izvoare ale dreptului administrativ (bineînţeles când acestea au caracter normativ) deoarece acestea sunt principalele acte prin care Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice, înfăptuind realizarea în concret a prevederilor cuprinse în legi.

Potrivit prevederilor Constituţiei (art. 108), Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe. Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor. Ordonanţele se adoptă în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.

Guvernul adoptă hotărâri atunci când executarea legii reclamă stabilirea de măsuri sau a unor reguli subsecvente, care să asigure corecta ei aplicare. Hotărâ¬rea reprezintă, prin excelenţă, actul prin care Guvernul îşi exercită rolul constituţi¬onal privind conducerea generală a administraţiei publice. Prin hotărâre se regle¬mentează, aşadar, relaţiile sociale care sunt prin natura lor inferioare ca importanţă faţă de cele reglementate de lege. Hotărârea nu poate fi decât secundum legem, re¬prezentând competenţa originară a Guvernului. Prin hotărâre, Guvernul asigură aplicarea unor prevederi ale legii.