1. Parlamentul European Ales prin sufragiu universal direct , incepand cu 1979, Parlamentul European este cea mai mare adunare multinationala a lumii si reprezinta ,,popoarele statelor reunite in Comunitatea Europeana". La ora actuala, el numara 735 de membri, repartizati dupa cum urmeaza (tabelul nr. 1): Tabelul nr. 1. Repartizarea locurilor in Parlamentul European in perioada 2009-2014 State Locuri State Locuri State Locuri Germania 96 Portugalia 22 Lituania 12 Franta 74 Cehia 22 Letonia 9 Regatul Unit 73 Ungaria 22 Slovenia 8 Italia 72 Suedia 20 Luxemburg 6 Spania 54 Austria 19 Estonia 6 Polonia 51 Bulgaria 18 Cipru 6 Romania 33 Danemarca 13 Malta 6 Olanda 26 Finlanda 13 TOTAL 735 Belgia 22 Slovacia 13 Grecia 22 Irlanda 12 Repartizarea voturilor se face in baza principiului proportionalitatii regresive in functie de marimea teritoriului si de numarul populatiei, cu un prag minim de patru membri pentru fiecare stat membru. 1.1. Puterile Parlamentului European De la infiintarea sa in 1957, puterile Parlamentului au fost in mod progresiv intarite si extinse, in special o data cu semnarea Actului Unic European (1986), a Tratatului de la Maastricht (1992), a Tratatului de la Amsterdam (1997) si a celui de la Nisa (2003). Incepand cu anul 1992, Parlamentul European participa in mod plenar la procesul de elaborare a legislatiei comunitare si are un rol esential, alaturi de Comisie si Consiliu, in gestiunea Uniunii Europene. Parlamentul European exercita trei puteri fundamentale: - puterea legislativa; - puterea bugetara; - puterea de control asupra Executivului. A. Puterea legislativa Procesul legislativ, organizat prin Tratatul de la Roma, prevedea: - Comisia Europeana propune si Consiliul Uniunii Europene decide, dupa consultarea Parlamentului European. In cazul in care obligatia de consultare a Parlamentului nu a fost indeplinita, o lege comunitara este declarata nula. De atunci insa, rolul Parlamentului European in adoptarea legilor UE a crescut considerabil . In momentul de fata, Parlamentul European isi imparte, intr un numar mare de domenii, puterea de decizie cu Consiliul UE. Puterea legislativa a Parlamentului se exercita dupa proceduri legisla!tive, in functie de natura propunerii in discutie: a. Procedura de consultare simpla (o singura lectura) - Parlamentul isi da avizul inainte ca o propunere legislativa a Comisiei sa fie adoptata de catre Consiliu. Acest aviz este destinat sa influenteze decizia Consiliului. b. Procedura de cooperare (doua lecturi) - Daca avizul pe care Parlamentul l-a emis la prima sa lectura nu a fost luat in considerare de catre Consiliu, Parlamentul poate respinge propune!rea la o a doua sa lectura. In acest caz, Consiliul nu poate trece de pozitia Parlamen!tului decat prin unanimitate de voturi, care este dificil de realizat. De multe ori, Consiliul este nevoit sa obtina aprobarea Parlamentului pentru a evita respingerea propunerii respective. c. Procedura de codecizie (trei lecturi) - Parlamentul imparte puterea de decizie in mod egal cu Consiliul. Daca acesta din urma nu a luat in considerare pozitia Parlamentului, el poate impiedica adoptarea propunerii. Daca Parlamentul respinge propunerea respectiva, ea nu poate fi adoptata de catre Consiliu. In scopul evitarii unei astfel de situatii, este convocat un Comitet de Conciliere (alcatuit dintre membrii Parlamentului, Consiliului si Comisiei) pentru a cauta un compromis inainte de cea de-a treia lectura a Parlamentului. In caz de dezacord persistent, Parlamentul poate respinge definitiv propunerea. d. Procedura avizului de conformitate - Aceasta este indispensabila in cazul deciziei de adeziune a noi state membre, in cazul acordurilor de asociere cu terte tari, la incheierea acordurilor internationale, in cazul procedurii electorale uniforme pentru Parlamentul European, pentru stabilirea misiunilor si puterilor Bancii Centrale Europene, pentru initierea unui raport de cooperare intarita in domeniile in care deciziile se supun acestei proceduri etc. B. Puterea bugetara c Veniturile Uniunii Parlamentul European voteaza in fiecare an bugetul Uniunii. Bugetul comunitar este alimentat prin patru surse de venituri fiscale care revin de drept Uniunii Europene: o maximum 1,27% din Produsul National Brut (PNB) al fiecarui stat membru (calculat in functie de prosperitatea acestuia), care reprezinta 67% din finantare si permite asigurarea echilibrului bugetar; o drepturile de vama percepute la granitele externe ale UE, taxele agricole asupra produselor importate de pe terte piete, precum si cotizatiile pentru zahar (16% din finantare); o 1,4% din incasarile din taxa pe valoarea adaugata (TVA) asupra bunurilor si serviciilor pe ansamblul Uniunii, care reprezinta aproxi!mativ 16% din resursele proprii; o altele (impozite platite de personalul UE, contributii din partea tarilor non-UE la anumite programe comunitare, amenzi aplicate firmelor care incalca legislatia privind competitia sau alte norme etc.) - 1% din finantare. Statele membre contribuie la buget in functie de capacitatea lor contri!butiva, apreciata prin criterii diverse, precum: nivelul de dezvoltare econo!mica, numarul de locuitori sau PNB/locuitor.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
