Institutia sefului de stat isi are obarsia in chiar istoria lumii, a sistemelor statale. Din totdeauna colectivitatile umane organizate au avut un sef, recunoscut sau impus, in contextul imprejurarilor istorice. Cu atat mai mult, statele, concepute ca mari colectivitati umane, grupate pe teritorii mai mult sau mai putin intinse, delimitate prin frontiere, au cuprins in sistemul organizarii lor politice si institutia sefului de stat.
Explicarea institutiei sefului de stat presupune intelegerea corecta a relatiei popor (natiune) organizare statala a puterii. Explicarea institutiei sefului de stat trebuie realizata in functie de structura executivului si de locul sefului de stat in acest executiv.
Este interesanta o observatie in sensul careia intre sefii de state exista diferentieri evidente, iar ,,presedintele Republicii franceze nu are decat putine trasaturi comune cu cel al Republicii italiene" .
2. Evolutia institutiei sefului de stat in Romania
Aceasta evolutie a institutiei sefului de stat in tara noastra o vom explica prin prisma dispozitiilor constitutionale, incepand cu prima noastra constitutie. Astfel, potrivit Statului lui Cuza puterile publice erau incredintate domnului, unei adunari ponderatice si unei adunari elective.
Termenul domn este folosit si de catre Constitutia din anul 1866 (art. 82), domnul avand puteri constitutionale ereditare, iar puterea legislativa se exercita colectiv de catre domn si reprezentanta nationala (art. 32). La 8 iunie 1884, in urma proclamarii regatului in anul 1881, textele constitutionale sunt puse de acord cu aceasta realitate.
Constitutia din anul 1923 vorbeste de rege (art. 77), aratand ca puterea legislativa se exercita colectiv de catre rege si reprezentanta nationala (art. 34), ca puterea executiva este incredintata regelui (art. 39). Denumirea de rege este mentinuta si de Constitutia din 1938 (art. 34) care-l declara capul statului (art. 30) si desigur cuprinde dispozitii similare cu cele din art. 34 si 39 ale Constitutiei din 1923.
In perioada 1940 - 1944 prerogativele regale au fost substantial restranse, dar regele ramane ca sef al statului pana in decembrie 1947, in baza Constitutiei din 1923 repusa in vigoare prin Decretul nr. 1626 din 1944.
Prin Legea nr. 363/1947 atributiile de sef de stat sunt incredintate Prezidiului republicii, care devine sef de stat colegial. Aceasta a fost organizat ca un organ al administratiei de stat, ca organ suprem executiv, daca folosim exprimarea Decretului nr. 31/1948. Constatarea este interesanta din punct de vedere istoric pentru ca daca actele constitutionale adoptate in aceasta perioada (ne referim indeosebi la Decretul nr. 1626/1944 si Decretul nr. 2218/1946) au mentinut separatia puterilor, Legea nr. 363/1947 a inlocuit acest principiu cu unicitatea puterii.
Constitutia din anul 1948, incredinteaza functia de sef de stat Prezidiului Marii Adunari Nationale, organ central, caracterizat ca organ suprem al puterii de stat, mentinut si de Constitutia din 1952 pana in anul 1961, cand a fost inlocuit prin Consiliul de Stat.
Consiliul de Stat, organ colegial, este mentinut si de Constitutia din anul 1965. In anul 1974 Constitutia a fost modificata, creandu-se functia de presedinte de republica, indeplinita de o singura persoana.
Dupa revolutia din decembrie 1989, prin Decretul - Lege nr. 2 din 27 decembrie privind constituirea, organizarea si functionarea Consiliului Frontului Salvarii Nationale se creeaza functia de presedinte al consiliului. Decretul - Lege incredinteaza exercitarea atributiilor de sef de stat presedintelui consiliului.
Prin Decretul - Lege nr. 92/1990 privind alegerea parlamentului si a Presedintelui Romaniei, functia de sef de stat este incredintata Presedintelui Romaniei, ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Aceasta solutie este consacrata si prin Constitutia actuala a Romaniei.
3. Atributiile sefului de stat
I. Rolul si atributiile sefului de stat in sistemele constitutionale din alte state
Una din problemele mereu discutate priveste imputernicirile sefului de stat. In practica raspunsul depinde de foarte multi factori, precum structura, functiile si raporturile dintre puterile publice, garantiile constitutionale, durata mandatului organelor reprezentative, modul de desemnare a sefului de stat (ereditar, alegere), responsabilitatea acestuia. De aceea o succinta incursiune in alte sisteme constitutionale prezinta interes.
In Franta, presedintele republicii vegheaza la respectarea Constitutiei. El asigura, prin arbitrajul sau, functionarea regulata a puterilor publice, precum si continuitatea statului. El este garantul independentei nationale, al integritatii teritoriului, al respectarii acordurilor comunitatii si al tratatelor (art. 5 al Constitutiei Frantei). Presedintele de republica in Franta exercita atributii care au un anumit specific data fiind pozitia sa in sistemul constitutional.
Astfel, potrivit Constitutiei Frantei, presedintele de republica: numeste si revoca pe primul ministru, iar la propunerea acestuia pe ministri; prezideaza Consiliul de Ministri; promulga legile in termen de 15 zile. El poate, inaintea expirarii acestui termen, sa ceara parlamentului o noua deliberare, iar aceasta noua deliberare nu poate fi refuzata; poate supune referendumului, in conditiile prevazute de Constitutie, anumite proiecte de lege, poate dizolva Adunarea Nationala; semneaza ordonantele si decretele emise de Consiliul De Ministri; numeste in functiile civile si militare; acrediteaza ambasadorii, primeste scrisorile de acreditare; poate lua masurile necesare in situatiile prevazute de art. 16 din Constitutie; acorda gratierea etc.
Unele acte ale presedintelui francez (vezi art. 19) trebuie contrasemnate de catre primul ministru sau de ministri. Analizandu-se competenta presedintelui de republica in Franta, se considera ca trei sunt functiile prezidentiale si anume: o functie de reprezentare, o functie de aparare (ocrotire, protectie); o functie de arbitraj. Functia de reprezentare se manifesta atat pe plan intern, cat si pe plan extern si se exprima prin multiple atributii. Functia de aparare (protectie) cunoaste doua sensuri, primul corespunde tuturor ipotezelor in care constitutia il face pe presedinte ,,garant", iar al doilea este definit prin art. 5 al Constitutiei Frantei, unde se spune ca presedintele ,,vegheaza la respectarea Constitutiei". Functia de arbitraj rezulta tot din art. 5 al Constitutiei, in sensul caruia presedintele asigura, prin arbitrajul sau, functionarea regulata a puterilor publice, precum si continuitatea statului.
In Statele Unite ale Americii, republica prezidentiala, presedintele este considerat prin Constitutie organ al administratiei de stat. Potrivit art. 2, ? 1, din Constitutia americana ,,Puterea Executiva va fi exercitata de Presedintele Statelor Unite ale Americii". Desi Constitutia adoptata in 1787, nu a fost modificata intr-o masura ,,relevanta" pentru competenta Congresului si a presedintelui, in cele doua secole de existenta a acestei institutii a avut loc un proces de intarire continua a rolului presedintelui in sistemul american. Astazi unii considera ca detinatorul functiei de presedinte a ajuns sa fie considerat drept cel mai puternic om din lume. Dealtfel, presedintele Harry Truman spunea odata ca insusi Genghis - Han s-ar inverzi de invidie. Aceasta si explica atributiile deosebite pe care le are presedintele american.
Potrivit art. 2 din Constitutie, presedintele: incheie tratate, numeste ambasadori, ministri, consuli, judecatori la Curtea Suprema, anumiti functionari superiori, acorda mandate de senatori in conditiile prevazute de Constitutie; poate, in cazuri extraordinare, sa convoace ambele camere sau una din ele si, in caz de dezacord intre ele cu privire la data suspendarii sesiunii, el le poate suspenda pana la data pe care o socoteste corespunzatoare. Atributii deosebite are presedintele american in elaborarea legilor, el avand atributia de a aproba si semna.
Ioan Muraru - Drept constitutional si Institutii politice, Ed. Actami, Bucuresti, 1998
Ioan Muraru - Drept constitutional si Instituitii politice, vol. II. Ed. Proarcadia,
Bucuresti, 1993
Ion Deleanu - ,,Drept constitutional si Institutii Politice" Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1992
A. Iorgovan - Drept administrativ, Tratat elementar, vol. IV, Ed. Actami, Bucuresti,
1994
Ion Rusu - Presedintele Romaniei, Ed. Lumina-Lex, Bucuresti, 1996
Francois Borella - Op. Cit.
Colectiv - Constitutia Romaniei comentata si adnotata
Constitutiile Romaniei din 1866, 1884, 1923, 1938, 1948, 1965, 1974
Leg. 370/2004 - privind alegerea Presedintelui Romaniei
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
