Încetarea contractului individual de muncă după demisia salariatului

Conform Codului muncii contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoana fizică, denumită salariat, se obligă sa presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu. Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţămîntului părţilor, în forma scrisă, în limba romană.

Una din cele mai importante probleme legate de cadrul reglementativ al contractului individual de muncă în legislaţia romană se referă la încetarea acestuia. Necesităţile sociale care impun reglementarea încetării contractului de muncă pot fi înţelese în baza principiilor care guvernează această instituţie:a) libertatea muncii;b) stabilitatea în muncă;c) caracterul imperativ al dispoziţiilor legale care reglementează încetarea contractului individual de muncă.

Normele legale în materia încetării contractului individual de muncă sunt imperative şi de strictă interpretare, orice abatere de la litera legii ducând la nelegalitatea măsurii de desfacere a contractului.

Încetarea contractului de muncă este dominată de principiul legalităţii; modurile şi cazurile în care se poate interveni, motivele, condiţiile, procedura, efectele şi controlul încetării acestui contract, precum şi răspunderile părţilor sunt reglementate pe larg în lege.

Sediul materiei privind încetarea contractului de muncă îl formează prevederile Codului muncii, potrivit cărora raportul de muncă încetează de drept, prin acordul celor 2 părţi, ori prin manifestarea unilaterală de voinţă a uneia dintre părţi, cu condiţia de a fi conformă cu dispoziţiile legale.

Încetarea contractului individual de muncă reprezintă termenul generic, incluzand cazurile de încetare de drept, precum şi încetarea ca urmare a acordului părţilor şi încetarea ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi.

Desfacerea contractului sau concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului. Demisia constă în încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatului.

Angajatorul este obligat să motiveze desfacerea contractului de muncă, cand o asemenea masură se ia din iniţiativa sa, iar în cazul în care încetarea contractului de muncă are loc prin acordul părţilor sau din iniţiativa angajatului, numai dacă acesta din urmă are interesul să se precizeze motivele, pentru asigurarea unor drepturi prevăzute de lege.Cazurile prevăzute de Codul muncii sunt ipoteze legale în care poate avea loc încetarea contractului individual de muncă.

Potrivit Art. 55 din Codul muncii , contractul individual de muncă poate înceta

-de drept;

-prin acordul părţilor;

-ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi.

Incetarea contractului de munca ca urmare a demisiei salariatului

Acest caz de încetare a contractului individual de muncă este reglementat de art 55 lit b Codul muncii. Conform art. 79 din Codul muncii, prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.

Ca act unilateral de voinţă al salariatului, demisia trebuie notificată în scris angajatorului, manifestarea verbală a salariatului în sensul denunţării contractului individual de muncă rămâne fără efect.