Funcția și funcționarul public

Personalul administrației publice

Funcția publică și funcționarul public. Statutul funcționarului public (drepturi și obligații)

Capitolul 1. Funcția publică și funcționarul public

Viața socială a determinat întotdeauna multiple probleme membrilor societății, îndeosebi de ordin administrativ. Nevoile formulate de aceștia au dus la apariția funcției publice și a funcționarilor care să participe, într-un cadru integrat la îndeplinirea acestora și satisfacerea obiectivului general al sistemului administrativ creat.

Statutul funcționarilor publici reprezintă legea cadru a funcției publice în România. Această lege se înscrie pe linia tradiției din perioada interbelică a României, justificându-se și cu argumente de drept comparat.

Dacă prin Statut al funcționarilor publici se înțelege ansamblul de reguli referitoare la situația funcționarilor, prin funcție publică se identifică situația juridică a persoanei fizice investită legal cu atribuții în realizarea competenței unei autorități publice (ansamblul drepturilor și obligațiilor care formează conținutul juridic dintre persoana fizică investită și organul de stat care a investit-o în funcția publică).

Personalul administrației publice cuprinde trei categorii:

A) Persoane care îndeplinesc demintăți publice, ca de exemplu, miniștrii, primari, consilieri județeni și locali, care au statut special, stabilit prin lege;

B) Funcționari publici, al căror statut este reglementat prin legea cadru (Legea nr. 188/1999) și alte acte normative;

C) Personal contractual, căruia i se aplică legislația muncii (Codul muncii, adoptat prin Legea nr.53/2003, cu modificările ulterioare).

1. Definiția funcției publice și a funcționarului public:

1. Conform Legii nr. 188/1999 privind Statul funcționarilor publici, republicată ”Funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome.”

2. Funcționarul public este persoana care, în conformitate cu prevederile legale, este numită de către autoritatea competentă sau aleasă potrivit legii și învestită în mod legal cu atribuțiile unei funcții publice, prestând în mod permanent o activitate cu scopul de a asigura funcționarea continuă a unui serviciu public.

Principiile care care stau la baza exercitării funcțiilor publice sunt:

a) legalitate, imparțialitate și obiectivitate;

b) transparență;

c) eficiență și eficacitate;

d) responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale;

e) orientare către cetățean;

f) stabilitate în exercitarea funcției publice;

g) subordonare ierarhică.

Activitățile desfășurate de funcționarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, sunt, potrivit legii, următoarele:

a) punerea în executare a legilor și a celorlalte acte normative;

b) elaborarea proiectelor de acte normative și a altor reglementări specifice autorității sau instituției publice, precum și asigurarea avizării acestora;

c) elaborarea proiectelor politicilor și strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor și statisticilor necesare realizării și implementării politicilor publice;

d) consilierea, controlul și auditul public intern;

e) gestionarea resurselor umane și a resurselor financiare;

f) colectarea creanțelor bugetare;

g) reprezentarea intereselor autorității sau instituției publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din țară sau străinătate;

h) realizarea de activități în conformitate cu strategia de informatizare a administrașiei publice.

2. Trăsăturile funcțiilor publice

Fiecare funcție publică se caracterizează prin anumite trăsături, dar tuturor funcțiilor publice le sunt comune următoarele:

a) funcția publică reprezintă un complex de drepturi și obligații, care nu sunt facultative, ci obligatorii pentru persoana investită;

b) funcția publică are un caracter de continuitate care decurge din însăși continuitatea existenței statului;

c) funcția publică nu poate face obiectul unei înțelegeri între părți, ea este rezultatul unui act unilateral de voință prin investitura legală ce se acordă persoanei care exercită funcția;

d) funcția publică, în marea ei majoritate, are un caracter profesional, fiind exercitată de oameni care își fac din aceasta o profesie;

e) funcția publică poate avea și un caracter politic, iar titularii acestor funcții (miniștrii, secretari și subsecretarii de stat, prefecții și primarii) au un regim juridic special;

f) funcția publică este accesibilă tuturor cetățenilor, în condițiile legii.

3. Clasificarea funcțiilor și funcționarilor publici

Funcțiile publice se clasifică în:

- funcții publice generale, comune tuturor autorităților administrației publice și funcții publice specifice, privind realizarea atribuțiilor specifice unor autorități administrative;

- funcții publice din clasa I, funcții publice din clasa a II-a, funcții publice din clasa a III-a.