"Importanta dexteritatilor in comunicare, in general si pentru un manager, in special, este evidentiata de ponderea acesteia, precum si de caracteristicile si consecintele comunicarii pentru performantele organizatiei" . Din acest punct de vedere, lucrarea isi propune sa evidentieze principalele forme ale comunicarii dupa diferite criterii de clasificare pentru o evidenta cat mai clara a rolului cheie al acesteia in performanta unei afaceri. In prezent, se acorda o importanta uriasa comunicarii in afaceri, existand programe de licenta, masterat si doctorat, cursuri si traininguri prin intermediul carora managerii isi pot dezvolta abilitatile de a comunica eficient in cadrul unei companii. "Fiecare manager trebuie sa inteleaga importanta unei comunicari eficace si trebuie sa fie capabil sa-si comunice deciziile clar si cu autoritate. Credibilitatea lui depinde nu doar de rezultatele pe care le obtine, ci si de modul in care reuseste sa comunice cu ceilalti" . "Nu poate exista o afacere de succes, acolo unde procesele de comunicare sunt deficiente, iar comunicarea, la randul ei, este o afacere" . "Dezvoltarea noilor tehnologii de comunicare si extinderea lor pe o scara larga a determinat noi preocupari in analiza comunicarii organizationale. Noile tehnnologii presupun instrumente utile pentru management si comunicare, insa si provocari pentru manageri si angajati, intrucat adaptarea la noile instrumente si modalitati de comunicare determina schimbari de forma si fond la nivel de ansamblu" . In contextul schimbarii, comunicarea are o misiune importanta atat pe plan intern, cat si pe plan extern. O organizatie, pentru a se putea adapta la presiunile din mediu, trebuie sa fie in primul rand comunicanta" . Lucrarea este structurata in functie de criteriile de clasificare ale comunicarii, astfel: dupa codul, statutul si numarul interlocutorilor, mijloacele de comunicare si identitatea emitatorului si a receptorului. "Dupa codul folosit, exista comunicare verbala, paraverbala, nonverbala si mixta; dupa criteriul partenerilor, intalnim o comunicare intrapersonala, o comunicare interpersonala, una in grup mic si una publica; dupa mijloacele de comunicare Bernard Voyenne distinge comunicarea directa, indirecta, multipla si colectiva; dupa identitatea (statutul) emitatorului si a receptorului se contureza comunicarea in organizatii sau in institutii" . Comunicarea verbala este utilizata in proportie de 15%, fiind cea mai simpla in materie de cod si cea mai utila. "Ea se realizeaza prin prisma limbajului articulat si apartine in exclusivitate fiintelor umane. In centrul preocuparilor privitoare la comunicarea verbala se gaseste studiul limbajului" . In termenii lui Ferdinand de Saussure, limba reprezinta "produsul social sedimentat in mintea cuiva" , fiind comparabila "cu o foaie de hartie: gandirea este fata, iar sunetul este dosul foii; nu putem decupa fata foii fara sa decupam, in acelasi timp si dosul ei; acelasi lucru se intampla si in limba: nu se poate izola nici sunetul de gandire si nici gandirea de sunet" . "Comunicarea se face indeobste prin cuvinte (Aristotel definea omul pornind tocmai de la acest semn distinctiv al lui, doar el poseda graiul articulat), iar oamenii presupun ca aceste cuvinte ,,transporta" intelesuri -imagine cu totul inselatoare. Vorbele nu isi contin sensurile, acestea neexistand decat in mintea celor care le utilizeaza. Cuvantul rostit nu e nimic altceva decat un semnal care, o data ajuns la un receptor, poate sau nu sa declanseze in mintea acestuia un inteles, strict conditionat insa de cunoasterea unui cod anume, in absenta caruia comunicarea este imposibila" . "Intre semnul lingvistic (pe care semiotica il numeste semnificant) si conceptul pe care il reprezinta (semnificat), nu exista relatie intrinseca. De fapt, cuvintele nu sunt altceva decat simple semnale fizice (semnificanti), menite sa reactualizeze in mintea receptorului concepte preexistente, idei conturate si fixate in trecut, pe baza generalizarii experientei personale, atat lingvistice cat si extralingvistice. Asadar, limbajul este o activitate simbolica, artificiala, care se exercita prin intermediul unor organe angajate initial in activitati de alt ordin , iar vorbirea este mai curand o institutie sociala decat un instinct biologic. Consideram ca - in aceasta privinta - trebuie sa retinem calificativul de arbitrar, de care se serveste Saussure pentru a caracteriza semnul lingvistic" .
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
