Euro - Avantaje și Dezavantaje

Cap.1 Introducerea și evoluția monedei euro

1.1 Scurt istoric

Euro este moneda unică utilizată în 17 state membre, care împreună alcătuiesc zona euro. Uniunea Economică și Monetară (UEM) este cadrul politic şi economic care susţine moneda euro şi completează piaţa comună.

Odată cu crearea UE, statele membre s-au concentrat pe înfiinţarea unei „pieţe comune” pentru comerţ. În timp, a devenit foarte clar faptul că dezvoltarea şi prosperitatea ulterioară ale pieţei interne necesitau o cooperare economică și monetară mai strânsă. Prin urmare, în 1991, statele membre au adoptat Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht) prin care s-a decis introducerea unei monede unice puternice şi stabile pentru secolul XXI .

În mai 1998, a fost adoptată hotărârea cu privire la primele state membre participante şi viziunea a devenit realitate în 1999, când a fost lansată moneda euro. Aceasta a apărut în buzunarele oamenilor sub formă de bancnote și monede la 1 ianuarie 2002. De atunci, alte cinci state membre au introdus moneda euro.

Introducerea monedei euro. Această valută a fost introdusă la 1 ianuarie 1999 la miezul nopţii, când monedele naţionale ale zonelor participante, atunci în număr de 11, au încetat să mai existe ca parte întreagă şi devin simple subdiviziuni ale monedei europene.

Grecia a intrat în zona euro la 1 ianuarie 2001. Intrarea sa a fost avizată la 19 iunie 2000, cu ocazia Consiliului European de la Santa Maria de Feira din Portugalia. Grecia a fost deci a douăsprăzecea ţară care a intrat în zona euro.

Cu toate acestea, biletele şi piesele monedelor naţionale au continuat să fie utilizate în ţările lor până la introducerea noilor bilete şi monede la 1 ianuarie 2002. Unele dintre vechile valute şi-au păstrat valoarea lor legală până la data de 28 februarie 2002.

Datele de sfârşit de validitate a monedelor naţionale variază de la un stat la altul. Prima monedă care a dispărut a fost marca germană, la 31 decembrie 2001 la miezul nopţii; apoi la 28 februarie 2002, dată la care toate monedele au încetat să mai aibă valoare legală în statele lor respective.

Dar băncile centrale din statele zonei euro au continuat să accepte bilete şi piese ale vechilor monede, acest lucru întâmplându-se până în prezent ( exemplu Franţa pentru unele bilete are impus anul 2012) .

1.2 Etape în introducerea monedei euro

Euro este moneda unică adoptată până în prezent de 17 state membre ale Uniunii Europene, care formează împreună zona euro.

La momentul introducerii sale, în anul 1999, a reprezentat o etapă importantă pentru integrarea europeană. Astăzi, peste 300 de milioane de cetățeni europeni folosesc moneda euro.

Prima fază s-a derulat între anii 1988 (2 mai) și 1999 (1 ianuarie). Aceasta a debutat printr-o reuniune a membrilor Uniunii Europene la Bruxelles, întâlnire a cărui scop a fost stabilirea participanților la uniunea monetară, din cei 15 membrii la acea vreme.

După ce s-au stabilit participanții, în cadrul aceleiași faze a fost creată Banca Centrală Europeană la 1 iulie 1998; s-au finalizat ajustările referitoare la sistemele legale naționale pentru adaptarea la o nouă monedă. Tot în cadrul acestei faze a avut loc prima emisiune de bancnote și monede euro.

Cea de-a doua fază a început la 1 ianuarie 1999. Aceasta a debutat cu introducerea euro drept monedă oficială în cele 11 state care formau la acea vreme zona euro. În cadrul acestei etape, moneda euro a existat doar sub forma „unității de cont”, altfel spus, bancnotele și monedele nu erau în circulație în formă fizică.

Euro a putut fi folosit de-a lungul acestei faze în toate operațiunile economice: cecuri personale, înregistrări electronice, declarații bancare, situații financiare, etc. În tot acest timp, orice persoană putea folosi euro drept unitate de cont, dar nu era și obligat să o facă.

Pe parcursul celei de-a doua faze s-au derulat câteva evenimente majore. La 1 ianuarie 1999, miniștrii de finanțe din țările europene au luat hotărârea de a bloca ratele de schimb între moneda euro și cele 11 monede ale statelor participante, iar Banca Centrală Europeană a preluat prerogativele în domeniul politicii monetare, înlocuind astfel Institutul Monetar European. 1 ianuarie 1999 a însemnat de asemenea, trecerea celor 11 bănci centrale prezente în cadrul zonei euro în subordinea Băncii Centrale Europene.

A treia și ultima fază a debutat la 1 ianurarie 2002 și a semnificat introducerea în circulație a bancnotelor și monedelor euro. În cadrul acesteia, monedele naționale au circulat în paralele cu moneda unică, cetățenii putând realiza tranzacții financiare atât cu moneda euro cât și cu cele naționale. Pe parcurs, Banca Centrală Europeană a retras treptat din circulație monedele naționale ale statelor participante la uniune .