Descrierea Structurii Administrative în Suedia

Descrierea structurii administrative in Suedia

Suedia este una dintre cele mai dezvoltate tari ale lumii, clasata printre primele din punctul de vedere al indicatorilor de dezvoltare economica si demografica (a sasea in 2000) si cu o valoare ridicata a PIB (peste 2000 USD) pe locuitor.Trebuie mentionat faptul ca in anul 2004 Suedia era tara din Uniunea Europeana cu cel mai inalt nivel de investitii pentru dezvoltare si cercetare (peste 3% din PIB).Spre deosebire de celelalte tari dezvoltate din UE, in Suedia, in anii '90, domeniul serviciilor de interes public a cunoscut cea mai mare dinamica a numarului locurilor de munca cu o pondere de peste 60% in PIB.Dupa cum putem observa, o mai intensa preocupare pentru investitii in cercetare si dezvoltare atrage dupa sine o mai buna educatie a populatiei, dar si introducerea si valorificarea cunostintelor in sectorul public pentru a oferi un puls de transparenta, functionalitate si eficienta.

Aparatul administrativ al Suediei se diferenteaza de celelalte prin urmatoarele caracteristici:

1. Structura administrativa duala, orientata pe politica ministerelor si numeroase agentii executive independente.

2. Descentralizarea puternica cu responsabilitati mari la nivelurile regional si local.

Potrivit unei definitii date de Georges Burdeau, statul unitar este acela care poseda un singur centru de impulsuri politice si guvernamentale.Puterea politica, in plenitudinea atributiilor si functiilor sale, apartine unui titular unic care este persoana juridica a statului, indivizii plasati sub suveranitatea statului sunt supusi aceleasi autoritati unice, traiesc sub acelasi regim constitutional si sunt dirijati de aceleasi legi.Burdeau adauga o precizare esentiala pentru studiul nostru: siguranta, statul unitar nu este incompatibil cu descentralizarea in favoarea colectivitatilor locale.Autonomia colectivitatilor locale, fata de puterea centrala este, insa, limitata.Aceasta intrucat, comptenta autoritatilor locale este stabilita de puterea centrala, care apoi controleaza modul in care acestea o exercita.

Potrivit constitutiei actuale, calificativul de stat unitar se aplica si Suediei.

1) Statul

Suedia este o monarhie constitutionala cu o forma parlamentara de guvernare.

Monarhia constitutionala prezinta doua avantaje: asigura, in principiu, o stabilitate deosebita la varful sistemului politico-administrativ; functia de sef de stat este depolitizata in cel mai inalt grad posibil.

Constitutia suedeza se bazeaza pe trei legi fundamentale:

1. Legea referitoare la modalitatile de guvernare, elaborata in 1974;

2. Legea pentru succesiune, datând din anul 1810;

3. Legea libertatii presei, elaborata in 1949.

In 1991 a fost introdusa a patra lege fundamentala, aceea referitoare la libertatea de exprimare. In Suedia, fiind o monarhie constitutionala, Şeful Statului este Regele, acesta undeplinind aceasta functie pe viata: neimplicat in politica si fara drept de exercitare a puterii politice.

Regele are doar functii onorifice: atributii oficiale si ceremoniale.

Şeful Statului deschide sesiunea anuala a Parlamentului (Riksdag), dar nu participa la dezbateri si nu are drept de semnatura pentru nici una din deciziile guvernamentale.

De curand, rolul Şefului Statului este si acela de a-l propune pe Primul Ministru.

2) Reprezentarea autoritatii

Cele trei segmente ale autoritatii sunt reprezentate si in Suedia, dar intr-un mod specific (vezi figura 1).

Figura 1: Structura sectorului public in Suedia

2.1 Autoritatea juridica

Constitutia se bazeaza pe un sistem de norme pentru fiecare nivel ierarhic.La varful ierarhiei se afla legi fundamentale.O lege fundamentala poate fi decretata dupa ce au fost elaborate doua variante decizionale.Dupa aceea trebuie sa aiba loc un proces de alegere.Legea fundamentala nu poate fi amendata sau abrogata decat dupa parcurgerea unei proceduri specifice.

Urmatorul nivel in cadrul ierarhiei este ocupat de legile ordinare, pentru care este ceruta o singura deczie a Parlamentului.O lege ordinara nu poate fi amendata ori abrogata decat de o alta lege ordinara.