Cultura Organizațională

Cultura organizațională reprezintă unul din conceptele importante care s-au afirmat recent și a căpătat o importanță deosebită, schimbând modul de gândire a cercetătorilor, profesorilor, managerilor și a specialiștilor din toată lumea. Acest interes a crescut exponenţial, ca urmare a presiunilor venite din interiorul şi exteriorul organizaţiilor, presiuni ce solicitau o cunoaştere mai bună şi o amplificare a competitivităţii organizaţiilor şi componenţilor acestora pentru a reuşi să supravieţuiască şi să se dezvolte în noile condiţii.

Cadrul conceptual al culturii organizaţionale îşi are rădăcinile în situaţiile sociale, în antropologie, sociologie, psihologie socială şi comportamentul organizaţiei. Specialiştii din aceste domenii au descris cultura ca fiind o componentă de bază a unei societăţi.

Termenul „cultură” provine din antropologie. El a fost utilizat pentru a reprezenta într-un, sens foarte larg, elementele fizice şi spirituale pe care o anumită colectivitate umană le-a transmis de la o generaţie la alta.

În „American Heritage Dictionary” cultura este definită ca fiind „totalitatea credinţelor, valorilor, comportamentelor, instituţiilor şi alte rezultate ale gândirii şi muncii umane, ce sunt transmise social în cadrul unei colectivităţi”. „Webster’s New Collegiate Dictionary” defineşte cultura organizaţională ca fiind „un model de integrare a comportamentului uman ce include modalităţi de gândire, limbaj, acţiune cât şi artefacturi, şi care depinde de capacitatea umană cu privire la procesele de învățare și transmitere a cunoștințelor către generațiile următoare.

Ouchi defineşte cultura organizaţională ca „un set de simboluri, ceremonii şi mituri ce comunică credinţele şi valorile de bază ale organizaţiei membrilor săi” .

Peters şi Waterman consideră cultura organizaţională ca „un set coerent şi dominant de valori împărtăşite, transmise prin mijloace simbolice precum poveşti, mituri, legende, sloganuri, anecdote, povestioare” .

André Laurent (INSEAD) consideră că, „cultura unei organizaţii reflectă prezumţiile despre clienţii, angajaţii, misiunea, produsele acesteia, prezumţii care au funcţionat bine în trecut şi care au fost translatate în atitudini, comportamente, aşteptări, despre ceea ce este legitim, despre modalităţile dorite de gândire şi acţiune” .

Ovidiu Nicolescu consideră că, „cultura organizaţională rezidă în ansamblul valorilor, credinţelor, aspiraţiilor, aşteptărilor şi comportamentelor conturate în decursul timpului în fiecare organizaţie, care predomină în cadrul său şi care îi condiţionează direct şi indirect funcţionalitatea şi performanţele” .

Unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai cercetării în domeniul culturii naţionale şi internaţionale, Geert Hofstede spune că, „cultura organizaţională reprezintă totalitatea valorilor, simbolurilor, ritualurilor, ceremoniilor, miturilor, atitudinilor şi comportamentelor ce sunt dominante într-o organizaţie, sunt transmise generaţiilor următoare ca fiind modul normal de a gândi, simţi şi acţiona şi care au o influenţă determinantă asupra rezultatelor şi evoluţiei acesteia” .

Cultura organizaţională reprezintă un cadru important care-i prefigurează salariatului ce este acceptat şi ce nu în organizaţia respectivă. Modul de comportament al şefilor, colegilor, reprezintă repere substanţiale faţă de care un salariat nou raportează atât propriile aşteptări, cât şi ideile, atitudinile ce i s-au declarat în mod formal că ar trebui urmate.

Funcţiile culturii organizaţionale

• Cultura organizaţională contribuie la dezvoltarea relaţiilor firmei cu stakeholderii acesteia

• Cultura organizaţională realizează interfaţa dintre cultura naţională şi cea individuală

• Cultura organizaţională modelează identitatea individuală şi cea de grup

• Cultura organizaţională asigură sentimentul de apartenenţă la o colectivitate specifică

• Cultura organizaţională este un determinant major al comportamentului membrilor unei organizaţii.