Cultura oganizatională. factori de succes al procesului strategic

Cultura organizaţională este unul dintre factorii ce compun mediul intern în care îşi derulează activitatea organizaţia publică, având un impact deosebit asupra formulării, implementării şi evaluării unei strategii.

Cultura organizaţională poate fi definită ca fiind “ansamblul valorilor, credinţelor, aspiraţiilor, aşteptărilor şi comportamentelor conturate în decursul timpului în fiecare organizaţie, care predomină în cadrul său şi-i condiţionează direct şi indirect funcţionalitatea şi performanţele” („Fundamentele managementului organizaţiei”, Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, cap. VI, p. 4).

În literatura de specialitate conţinutul culturii organizaţionale este tratat diferit. Wiliams, Dobson şi Walters structurează elementele culturii organizaţionale pe trei niveluri:

- al credinţelor şi convingerilor, întipărite în conştiinţa personalului, de care adesea acesta nu este conştient;

- al valorilor şi atitudinilor, pentru care salariaţii organizaţiei optează şi pe care le etalează;

- al comportamentului individual şi de grup în cadrul organizaţiei, care poate fi perceput prin observaţii spontane şi sistematice.(D. Williams, P. Walters, Changing Culture; New Organizational Approaches, London, 1989, apud Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, op. cit. ).

E. Schein, distinge la rândul său trei niveluri de manifestare a culturii organizatorice (“Organization Behavior”, 1992, Los Angeles, apud Comunicare organizaţională, format electronic, Dumitru Iacob, Ana-Maria Cismaru, cap. VI, p. 65):

- artefactele vizibile (ceremonii, ritualuri, mituri, eroii organizaţiei, limbaj şi simboluri, documente oficiale, decorul);

- valorile individuale (credinţele şi percepţia ca dorinţe a diferitelor tipuri de cultură);

- prezumţiile de bază (acele valori care care alcătuiesc o tradiţie profundă şi stabilă care stă la baza manifestării comportamentelor.

Modalităţi de manifestare: valori organizaţionale, simboluri, norme de comportament, ritualuri şi ceremonii, istorioare şi mituri.

Factorii care determină apariţia şi evoluţia culturii organizaţionale sunt:

- endogeni: istoria organizaţiei, proprietarii, managerii, salariaţii, mărimea organizaţiei, tehnica şi tehnologia utilizată, situaţia economică a organizaţiei, faza ciclului de viaţă al organizaţiei, scopul şi obiectivele organizaţiei, sistemul de management al organizaţiei;

- exogeni: mediul juridico-instituţional, mediul economic, cultura naţională. (Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, op. cit.).

Studiu de caz - Întreprinderea de Aparatură Electronică Bucureşti

Istoria organizaţiei are în vedere modul de înfiinţare şi de dezvoltare ale organizaţiei până în prezent.

Întreprinderea de Aparatură Electronică Bucureşti a fost înfiinţată prin HCM nr. 575/1968, având ca obiect de activitate fabricarea mijloacelor de etnică de calcul, respectiv a maşinilor de facturat şi contabilizat şi a calculatoarelor de mică şi mare capacitate. Întreprinderea primeşte statut de unitate de stat cu gestiune proprie (1970), şi unitate economică de interes republican în 1974.

La începutul activităţii întreprinderea producea: calculatoare electronice de capacitate mică (Felix C- 32), maşini de facturat şi contabilizat (FC 15, FC 30), calculatoare de birou cu component electronice discrete (CE-30, CE-33); în perioada 1976-1980 fabrica producea calculatoare Felix C-512 şi C-1024.

În 1992, prin H.G. 226, Întreprinderea de Aparatură Electronică s-a trensformat în societate comercială pe acţiuni, S.C. ELCOM S.A., iar în 1996 a fost inclusă în procesul de privatizare.

După 1989, sfera cooperărilor în producţie a inclus firme ca IBM, ADVANTECH, SUN, DEC, LOGITECH, HEWLETT-PACKARD.