Conținutul și Etapele Procesului Bugetar

Conţinutul şi etapele procesului bugetar în România

1. Interpretări şi semnificaţii cu privire la bugetele publice

Bugetele publice apar prezente în practica financiară pe fondul teoriei relaţiilor specifice în sensul conţinutului economic şi al instrumentelor de acţiune de pe poziţia statului şi a unităţilor administrativ teritoriale.

Exprimarea şi sensul dat de conţinutul economic definesc bugetele publice drept relaţii economice băneşti ce apar în procesul repartiţiei valorii nou create (venitului naţional) cu prilejul constituirii şi repartizării de fonduri centralizate (la şi de la dispoziţia statului şi a unităţilor administrativ teritoriale) în scopul satisfacerii unor nevoi generale, de ordin public, atât la nivel central cât şi local.

Prin prisma instrumentelor economico-financiare de acţiune, bugetele publice sunt balanţe financiare operative unde relaţiile specifice se regăsesc sub forma de indicatori ai finanţelor publice, separat, pentru venituri şi separat, pentru cheltuieli.

În planul interacţiunii dintre cele două poziţii de abordare a bugetelor publice se poate afirma existenţa unor raporturi de determinare şi de influenţare cu consecinţe în circulaţia şi administrarea banului public generat de nevoi, cerinţe şi trebuinţe ale colectivităţilor umane aflate în anumite situaţii de ordin social, economic, cultural, educativ etc. Ca expresie a unor relaţii economice specifice, bugetele publice fac parte din baza economică a societăţii şi determină structura şi configuraţia balanţelor financiare operative unde, sunt concretizate sub forma de venituri şi respectiv de cheltuieli. La rândul lor, ca balanţe financiare, bugetele publice pot influenţa relaţiile specifice producând modificări în cadrul acestora.

Cu dublă ipostază a bugetelor publice, în practica economico-financiară, se poate contura sfera de manifestare şi administrare a banului public, atât la mobilizarea acestuia, cât şi la repartizarea şi respectiv utilizarea lui. Mijloacele, metodele, tehnicile ori procedeele utilizate de către cei implicaţi în circuitul fondurilor publice sunt diferite esenţial pe latura mobilizării de cea a utilizării lor. În acest sens acţionează principii, reguli şi norme bine definite ce apar prezente în practica bugetară cu susţinere prin acte normative specifice.

Relaţiile bugetare concretizate în indicatori de venituri şi indicatori de cheltuieli în balanţe financiare se produc între stat şi unităţile administrativ teritoriale, pe de o parte, şi „partenerii” lor pe de altă parte. În ipostaza ultimă, se regăsesc agenţii economici (societăţi comerciale, regii autonome, organizaţii cooperatiste etc), instituţiile publice şi populaţia (potrivit cu o anumită structură socio-demografică). Astfel, implicarea în gestiunea banului public revine instituţiilor statului specializate în acest sens şi celor care au fie, calitatea de contribuabili fie, pe cea de consumatori de fonduri publice. În acest sens sunt stabilite răspunderi şi competenţe, în timp şi spaţiu, pe tot traseul mijloacelor băneşti reflectat cu ajutorul bugetelor publice.

Bugetul de stat reprezintă un plan financiar la nivel macroeconomic în care sunt evidenţiate nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor efectua în viitor şi mărimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziţia statului, precum şi intervalul de timp pentru care se elaborează bugetul.

Bugetul de stat exprimă fluxurile financiare care apar în procesul repartizării PIB, ca urmare a constituirii şi efectuării cheltuielilor publice în conformitate cu obiectivele de politică economică, socială şi de altă natură ale fiecărei perioade.

2. Principalele caracteristici ale bugetului de stat

Este un act anual: bugetul de stat se elaborează anual, având putere de acţiune pe parcursul unui exerciţiu financiar;

Este un document-program, prin care statul prevede anual mărimea şi structura veniturilor şi cheltuielilor publice;

Este un instrument de previziune, sub forma unui tablou evolutiv şi comparativ a veniturilor şi cheltuielilor publice;

Este un act de autorizare, prin care puterea executivă este împuternicită de puterea legislativă să efectueze cheltuieli şi să perceapă venituri în acord cu prevederile legale;

Este un act juridic, prin care se prevăd şi se aprobă, prin lege, veniturile şi cheltuielile anuale ale statului sau ale instituţiilor publice;

Este un sistem de fluxuri financiare, prin care se exprimă atât fluxurile financiare privind formarea resurselor băneşti publice, cât şi fluxurile financiare ce se degajă în procesul de gestionare al acestora;

Este un instrument de politică a statului în domeniul fiscalităţii – prin buget se poate reflecta politica fiscală;

Sub aspect juridic, reprezintă un act prin care sunt prevăzute şi autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului;

Sub aspect economic – reflectă corelaţiile macroeconomice, în special legătura cu nivelul şi evoluţia PIB.

Bugetul general consolidat cuprinde ansamblul bugetelor care formează sistemul bugetar, mai puţin transferurile între bugete:

- bugetul de stat;

- bugetul asigurărilor sociale de stat;

- bugetele locale;

- bugetele fondurilor speciale:

- bugetele instituţiilor publice autonome;

- bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din Bugetul de stat, Bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale;

- bugetul trezoreriei statului;

- bugetul instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;

- bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garante de stat;

- bugetul fondurilor externe nerambursabile.