Comunicarea în instituțiile publice

Extras din referat

Comunicarea poate fi formal definita ca orice proces prin care premisele decizionale sunt transmise de la un membru al unei institutii la altul. Comunicarea insoteste activitatea institutiilor publice, contribuind la realizarea in bune conditii a acesteia.
Comunicarea publica se refera atat la schimbul si impartasirea de informatii de utilitate publica, cat si mentinerea liantului social.
Comunicarea in institutii este un proces bilateral: el presupune atat transmiterea ordinelor, informatiei si sfaturilor la un centru de decizie (adica un individ investit cu responsabilitatea de a lua decizii), cat si transmiterea deciziilor luate de la acest centru in alte parti ale institutiei. Mai mult, este un proces care se desfasoara in sus, in jos si lateral in institutie.
Canalele de comunicare in institutiile publice pot fi de doua feluri: formale si informale. Prin canalele formale se transmit fluxurile informationale oficiale. Canalele informale de comunicare se stabilesc in general intre persoane si grupuri informale. Acestea sunt formate din angajati care au interese comune sau afinitati. Informatiile transferate prin aceste canale sunt neoficiale si au un caracter personal sau general: ele nu sunt verificate.
Comunicarea institutionala este o comunicare extraorganizationala prin care institutia din administratia publica urmareste sa-si intareasca imaginea, sa suscite in jurul ei un climat de incredere si simpatie din partea cetatenilor.
Comunicarea externa a institutiei publice contribuie la notorietatea si imaginea organizatiei in institutie.Ea indeplineste atfel, totodata functia de promovare a institutiei publice a statului si a unitatilor administrativ-teritoriale.
Comunicarea cu rol de promovare reprezinta, in realitate, un caz aparte, pentru ca, desi literatura de specialitate o considera fara exceptie ca facand parte din comunicarea externa, ea se desfasoara unilateral, dinspre institutia publica catre mediul exterior al acesteia. In aceasta situatie, nu mai sunt membrii organismului public cei care intretin legatura cu exteriorul, ci organizatia ca institutie. Ea da informatii despre serviciile care le ofera, incearca sa-i amelioreze imaginea de ansamblu sau, pur si simplu, vrea sa faca cunoscute si sa-si promoveze valorile.
Prin insasi natura ei, administratia publica depinde de comunicare:
- comunicarea intre diferitele niveluri ale administratiei publice;
- comunicarea pe acelasi nivel;
- comunicarea intre administratie si executivul social;
- comunicarea intre administratie si autoritatea politica;
- comunicarea in mediul social;
Devine din ce in ce mai importanta atat pentru administratie, cat si pentru clientii acesteia - contribuabili, cetateni, grupuri de interese, autoritatea politica -, dezvoltarea canalelor de comunicare cu "lumea de afaceri".
Formele principale prin care se concretizeaza acest tip particular de comunicare sunt:
- publicitatea - prin mass-media sau prin propriile materiale publicitare;
- sponsorizarile - finantarea activitatilor culturale sau sportive;
- mecenatul - ajutor financiar sau logistic acordat artistilor, organizatiilor umanitare sau non-profit;
- articole care prezinta organizatia in publicatiile de specialitate;
- organizarea de standuri la targuri si forumuri;
- organizarea de zile ale portilor deschise;

Fisiere in arhiva (1):

 Comunicarea in Institutiile Publice.doc